In cautarea frumusetii

ÎN CĂUTAREA FRUMUSEŢII

Atunci cînd ies în oraş cu o treabă oarecare, caut cu aviditate frumuseţea, fie în natură, fie - cel mai adesea – pe chipul fetelor tinere şi dacă găsesc acele chipuri tinere şi frumoase, le privesc îndelung, poate puţin prea insistent, voind să asimilez, să mă îmbăiez literalmente, cît mai mult cu nuanţa particulară, proprie şi unică pentru fiecare trup frumos în parte, pînă reuşesc să conştientizez – dacă reuşesc – în ce constă particularitatea acelei frumuseţi sau ce anume percep la nivel auric de la acea fiinţă, prin intermediul acelei fiinţe; altfel spus, cu ce aspect macrocosmic mă pune în rezonanţă fiinţa în cauză.
Într-o zi m-am întrebat de ce nu caut frumuseţea la persoanele vîrstnice?...
De undeva dinlăuntrul meu, a venit un răspuns plin de impetuozitate, atît de categoric, încît părea să se impună ca o axiomă, deşi nu ştiu dacă este chiar aşa. Deci sub rezerva că e posibil să mă înşel, voi spune ce am simţit atunci şi care s-ar putea să nu mai fie valabil mai tîrziu.
Persoanele mai în vîrstă şi mă refer la cele avînd peste 40 de ani, au două trăsături definitorii cît se poate de evidente, în majoritatea cazurilor – cu mici excepţii, desigur.
Prima este datorată pierderii mai mici sau mai mari a potenţialului energetic în ansamblu, fie că este vorba de vitalitate sau energie creatoare, ori ambele. Se poate observa cu ochiul liber că fiinţele de peste 40 de ani sînt palide, şterse, decrepite (cu mici excepţii, am spus deja!). Şi întrucît, după cîte am înţeles, acest potenţial energetic, vital şi sexual, este limitat, pierderea lui devine irecuperabilă. Altfel spus , te ramoleşti pe zi ce trece.
Cea de-a doua trăsătură a persoanelor de peste 40 de ani este închistarea, ba mai degrabă în cele mai multe cazuri aş spune sclerozarea lor în anume forme de judecată, prejudecăţi, preconcepţii, atît de adînc înrădăcinate, încît este foarte greu, dacă nu imposibil să le mai urneşti dintr-ale lor. Ele lasă de înţeles că ştiu mai bine ce şi cum să facă în aproape orice situaţie şi nu care cumva să le înveţi tu pe ele cum să acţioneze în cutare şi cutare situaţie, că se descurcă ele mai bine, mai ales dacă tu eşti mai tînăr decît ele. Cum am precizat deja de două ori, sînt şi excepţii rarisime! Ori această închistare, această sclerozare în atitudini pre-concepute urîţeşte chipurile, întunecă sufletele vîrstnicilor în suficientă măsură ca sa nu atragă mai mult de o privire fugară din partea celor mai mulţi dintre noi.
Cu totul altfel, la polul opus adică, stau lucrurile cu fiinţele tinere. Ele atrag, pe de o parte , datorită energiei debordante cel mai adesea – cu excepţiile de rigoare, desigur – iar pe de altă parte, întrucît tinereţea lor dezvăluie un cîmp cumva nelimitat de potenţialităţi. Că datorită educaţiei profund nocive de sorginte masonică şi a egregorului specific fiecărui grup, cei mai mulţi dintre tinerii actuali vor sfîrşi într-o anchiloză sau scleroză multiplă în prejudecăţi şi închistări, este altceva şi la momentul contemplării acelor chipuri e doar un potenţial pericol, ce nu afectează prospeţimea acelei frumuseţi sau oricare ar fi atributul pozitiv transmis de fiinţa admirată. Mai la urmă, nu trebuie să omitem că fie ele tinere sau mai puţin tinere, fiinţele umane sînt frumoase doar în măsura în care rezonează cu gîndurile şi trăirile elevate, înălţătoare, sublime şi că suferinţa, frustrările, negativitatea sînt cele care ne urîţesc chipurile în principal, astfel încît nu e de mirare că un trup, care n-a fost prea înzestrat de la natură cu o frumuseţe deosebită, să ne transmită ceva cu totul remarcabil, dacă rezonează prin gîndurile, cuvintele şi acţiunile sale cu nivelele înălţătoare ale MANIFESTĂRII DIVINE.
“Ca pasărea zboară grijile şi mîhnirile peste capul tău – nu poţi să le schimbi. Dar să nu-şi construiască cuibul în părul tau, asta poţi evita”, spune un proverb chinez străvechi. Dacă s-ar cunoaşte de majoritatea omenirii că există entităţi malefice care provoacă intenţionat stările noastre negative pentru simplul motiv că aceasta este hrana lor, atunci poate că cei mai mulţi dintre noi ar fi mai atenţi în a-şi controla negativitatea şi a o sublima apoi în trăiri sau energii cît mai elevate. În acest fel simplu şi foarte economicos, trupurile noastre ar păstra tinereţea şi prospeţimea mult mai mult decît o fac în acest sfîrşit de EPOCĂ A ÎNTUNERICULUI.
Dar cîţi dintre semenii noştri au bunăvoinţa sau sanşa de a citi astfel de îndemnuri ? Puţini. Şi mai puţini vor avea maturitatea necesară să le pună în practică, duşi de valul general al vulgarităţii şi ignoranţei tot mai copleşitoare la nivel de individ , naţiune şi umanitate în ansamblu. Pe viitor însă , toate acestea nu vor mai fi.

Publicat de: arbatel filotheanu la data de: 03-03-2011, 9:11 pm
Cuvinte cheie: frumusete