Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     ILUMINAREA (I) - back


Am întrat pe siteul ăsta sau în grupul ăsta, nu știu cum să-i spun mai bine, în ideea că voi întâlni oameni care gândesc în termeni spirituali sau măcar să tindă spre așa ceva. Și chiar am întâlnit persoane pasionate sau mai bine spus foarte interesate de ceea ce ar fi evoluția spirituală. Gândeam, de asemenea că, prin postările mele aș putea ajuta, poate, spre o mai bună înțelegere a ceea ce este omul acum, aici pe Pământ, a scopului pentru care el se naște și traversează ceea ce numim viață, a locului din care vine pe această planetă, și care ar fi drumul său în continuare. Pe de altă parte, recunosc că am fost și puțin dezamăgit de nivelul spiritual al multor membrii, de întrebările care se pun, și de răspunsurile date de unii și de alții. Mi s-a sugerat că marea temă dezbătută pe aici ar fi aceea a... iluminării și că alte subiecte ar fi cam... „desuete”... hm! Câteva comentarii de genul ăsta, m-au făcut să ajung la concluzia că lumea vorbește sau abordează acest subiect al iluminării, fără a ști, de fapt, cam despre ce ar fi vorba. Tocmai aici ar fi problema! Ca să înțelegi... „cine e și ce vrea ea... iluminarea”, ar trebui să ai o bază de cunoaștere care să te sprijine în a înțelege despre ce vorbim, de fapt. Pe vestitul templu al lui Apollo, de pe muntele Parnass, era gravată sintagma: „Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște Universul și Zeii!". La ce s-o fi referit, oare, cel care, acum mai bine de 2500 de ani, făcea acest îndemn? Se referea, desigur, la faptul că... și am să apelez tot la o zicală, „ceea ce este sus este și jos”. Nimic mai adevărat! De ce? Pentru că omul, prăpăditul ăsta de se agită în sus și-n jos, pentru tot felul de interese meschine, mai peste tot pe acest Pământ, are o organizare, la propriu, echivalentă cu cea a universului. Și nu numai el, după cum ne spune și celebra sintagmă, ci și mai marii noștri, zeii. Și nu numai noi și ei, dar și creatorul nostru, acel Dumnezeu despre care unii, de pe aici, cred că ar fi un fel de... mă rog, subaltern al zeilor, în cel mai bun caz și, bineînțeles, în cazul în care ar exista. Și asta, pentru că, noi, zeii și Dumnezeu, formăm acest imens univers, care nu este doar o adunătură de planete, așa cum îl percepem noi, prin organele fizice de simț, ci o entitate, la propriu, care, ca și noi, există și evoluează, la rândul ei. Nu degeaba omului i se spune că ar fi un adevărat microcosmos! Chiar nu degeaba, și asta pentru că, ceea ce în mare găsești la entitatea macrocosmică, cea care pentru noi este Dumnezeul nostru, în mic... găsești și la om. Da, la prăpăditul de om! Și iarăși mă leg de o altă sintagmă celebră, pe care o știți cu toții, dar de care nu prea țineți seamă: „Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Lui”. Greșesc? Acuma, nu vă așteptați ca Dumnezeu sau chiar zeii să arate ca omul! Omul a fost creat pentru a deveni o entitate liberă. Din acest motiv, mai toate componentele lui sunt la... „purtător”, cum nu se întâmplă cu celelalte entități superioare nouă. Nu mai vorbesc de nivelul energetic al... „materiei spirituale” din care sunt constituite componentele lor. Ca să înțelegeți și mai bine despre ce este vorba, o să vă spun că planetele, chiar ele, nu sunt decât corpurile fizice ale unor entități spirituale, mult mai evoluate decât noi, a mai multor entități deodată. Când te uiți la o planetă, ar trebui să știi că acolo își duce existența o colonie de entități care au cam același nivel evolutiv dar, ar mai trebui să știi că, planeta în sine, nu marchează decât granița exterioară ocupată de această colonie. „Teritoriul” ocupat de ele, ar fi, de fapt, întreaga sferă cu raza de la Soare la planeta în cauză, iar acolo, lucru care se întâmplă și cu omul după ieșirea din purgatoriu, o entitate ocupă tot „locul” despre care vorbim și care în realitatea spirituală, nu ar fi decât o formă de energie cu a anumită vibrație; acest „loc”, fiind, de fapt, chiar structura internă a entităților în cauză, tot așa cum omul, în interiorul său, este... plin de organe. Prin absurd, aș spune că, dacă acele entități și-ar face program de vizită pe un alt sistem solar, adică pe un alt sistem de evoluție, toate odată, în locul respectiv nu ar mai rămâne nimic, deci, tot ceea ce este... sunt chiar aceste entități. Culmea absurdului și a ignoranței este atinsă chiar de știința lumii noastre fizice, atunci când își pune problema dacă o planetă sau alta poate fi locuită. La fel se întâmplă și la noi, aici, pe Pământ. Mineralul este un regn de bază al acestei planete, care ne îmbracă pe toți deopotrivă: plante, animale, oameni. Prin corpurile noastre noi formăm acest regn. Ceea ce avem noi impresia că este... natura din afara noastră, se constituie în corpurile fizice ale unor entități superioare, cum ar fi Îngerii. Ca și la alte entități, materia fizică, cea care ne îmbracă, nu este decât un înveliși exterior, omul „întinzându-se”, la propriu vorbind, și în lumile din care sunt... confecționate celelalte componente ale sale, el fiind prin acestea, la rândul lui, o entitate cosmică, doar că, modul în care este alcătuit, face ca ceea ce numim conștiența lui de sine, să se manifeste în legătură cu corpul său fizic, pentru că acolo sunt plasate organele lui de simț. Și asta nu pentru că nu ar avea organe de simț și în celelalte corpuri de altă natură decât cea materială, ci, pentru că el încă nu a fost capabil să și le dezvolte, să și le activeze, încă. Chakrele ar fi doar un exemplu despre care cu toții știți. Mai toți vorbesc, când fac referire la Entitatea divină, adică la Dumnezeu, că El ar fi energie. Hm, poate ar trebui să afle, cei care nu știu, că și noi suntem tot energie și orice... rahat din drum tot aia este, doar că, cu cât se depărtează de El, energia se manifestă în tot felul de forme, în funcție de vibrația ei, mai frumoase sau mai... puturoase.
Până aici a fost un fel de... introducere... prin care mi-am vărsat năduful (mai glumim, uneori... să zicem). Am să prezint, pe scurt, cam din ce este alcătuit omul, și ce înseamnă, de fapt, procesul de iluminare în... „lumina” structurii sale actuale. Găsisem, pe undeva, pe aici, un sfat dat spre... citirea cărților scrise de Rudolf Steiner. Bun sfat... subscriu! Din cartea despre Ego, a lui Osho, de exemplu, nu cred că mi-a rămas mai mult de vreo idee despre subiectul în cauză, și era destul de stufoasă! Desigur, un personaj simpatic, scrie frumos și cu umor, chiar. Dar, dacă... într-adevăr vreți să înțelegeți câte ceva despre ceea ce se întâmplă în lumea asta cu voi, vă sfătuiesc să vă îndreptați spre antroposofie ca fiind o știință spirituală bazată pe cercetări inițiatice, care privește omul actual, în structura sa actuală, adică; pentru că, a vorbi cu omul zilelor noastre, și a-i povesti despre o cale spre evoluție recomandată de mari inițiați de acum sute sau mii de ani, este o mare eroare. Omul de acum, nu mai este nici pe departe cel de atunci. Vorbim, în mare, despre aceeași evoluție pe care o suportă, în mic, omul de la naștere la moarte. Exact aceeași! Nu te apuci să educi un om matur prin metodele care le aplici copiilor. Nici temele educaționale nu pot fi aceleași, deoarece, trebuie să înțelegem că, toată viața învățăm, chiar dacă, de la o vârstă, ne credem, cu mândrie, ca fiind... perfecți. Cu aroganță aș spune, mai degrabă.

Omul, ca orice altă entitate superioară lui, este alcătuit din trei chestii care, nu sunt decât manifestări ale treimii divine. Nu există nimic care să fie organizat altfel decât pe principul trihotomiei. În acest sens, omul are un corp fizic, un suflet, și o componentă spirituală. La rândul lor, fiecare în parte, se organizează după același principiu. În acest sens, corpul fizic are o componentă întreită, formată din corpul fizic, corpul eteric sau corpul vieții, și corpul senzației. Partea sufletească, la rândul ei, este compusă din sufletul senzației, sufletul rațiunii și al afectivității, și sufletul conștienței. Partea spirituală, și ea este compusă din trei germeni, în faza actuală de evoluție, numiți: Sinea spirituală, Spiritul vieții și Omul-spirit. Toate aceste componente, pe care le posedăm în momentul de față, au fost adunate, „unele lângă altele”, în lungi etape de evoluție care cuprind trei sisteme de evoluție, anterioare celui prezent. În primul sistem evolutiv a existat doar corpul fizic, precum și germenele celei de a treia componente spirituale, a urmat, apoi, apariția, în cel de-al doilea sistem, a corpul eteric, care a fost „împerecheat” cu cel fizic, precum și apariția celui de al doilea gemene spiritual, ca, în sistemul anterior Pământului să li se adauge un corp al senzației împreună cu primul germene spiritual. Dacă privești mai atent, nu poți să nu remarci că, cele trei faze se cam aseamănă cu ceea ce ar fi regnurile care ne însoțesc acum pe Pământ: mineral, vegetal, animal, și asta pentru că, ceea ce este corpul fizic, fără a fi însoțit de cel eteric și cel al senzației, este un simplu mineral. Însoțit de cel eteric, el devine, de fapt, starea de legumă, cum mai glumim noi, iar dacă anterioarelor li se adaugă și corpul senzației sau cel sufletesc, cum se mai numește, dăm în regnul animal. Mă rog, ar fi multe de spus, pentru că nimic nu este întâmplător, doar că, tema acestei postări este alta! În faza de evoluție corespunzătoare celei actule, numită Pământ, celor trei componente corporale, și celor trei germeni spirituali, li s-a adăugat o particulă spirituală, cedată de către niște entități mult superioare omului, numite Elohim sau Exusiai sau entități ale formei. Abia prin influența acestui Eu, de natură spirituală, a acestei particule spirituale, asupra elementelor anterioare, omul devine, pe sistemul Pământ, o entitate conștientă de sine, datorită apariției, prin conlucrarea Eu-corporalitate, a elementelor sufletești. Eul acesta este în momentul actual, individualitatea noastră spirituală, dar, doar până va avea loc fenomenul de iluminare, prin care, conștiența noastră de sine, cantonată în prezent în eul sufletesc, nu în cel spiritual (o altă poveste), se va ridica la nivelul primului element spiritul, Sinea spirituală. Rolul actualului Eu spiritual, care se află situat în afara omului, la nivelul manasului inferior, este de a pune la dispoziție, la fiecare manifestare a lui într-un trupesc, adică în fiecare viață, conștiența în planul căreia se va țese conștiența de sine, prin apariția elementelor sufletești, ca trăirile drept eu, ale componentelor corporale, adică a influenței pe care acel Eu o are asupra componentelor corporale.

Ceea ce numim noi „eu sufletesc”, personalitatea, într-un fel, este dat de cele trei componente sufletești, prin care gândim, înfăptuim și avem emoții de tot felul, reflectate prin prisma corporalității, pentru că toate aceste trăiri, ajung în conștiența noastră de veghe, prin reflectarea, la propriu, în elementele corporale. Așa cum voința vine de undeva din interiorul nostru ascuns, noi conștientizând-o, poate, doar prin mișcările corporalității, a membrelor, în mod deosebit, la fel și viață de gândire și cea emoțională, se naște în structurile superioare ale ființei umane, rolul creierului, luând cazul gândirii, nefiind decât acela de a reflecta procesul de gândire, în vederea aducerii lui în conștiența de veghe. Nici măcar memoria nu-și are locul acolo unde crede omul de știință. Purtătorul memoriei noastre este corpul eteric, ca dovadă că, imediat după moarte, când am lepădat deja corpul fizic, deci și creierul fizic, omul, pe o perioadă de câteva zile, va constata că are, acolo, în lumea eterică, o memorie mult mai bună decât a avut-o în viață, doar că ea se va manifesta nu prin gânduri, ci prin imagini.

Ceea ce ar fi Eul spiritual al fiecăruia dintre noi, spuneam, este o particulă de spiritualitate, cedată la un moment dat al evoluției umane, de entitățile Elohim sau Exusiai, atunci când, componența omului nu cuprindea decât partea sa corporală. Un fel de... stare în care astăzi ne apare regnul animal. Sub influența acestui Eu spiritual, primit de la Elohimi, cele trei componente trupești, generează cele trei componente sufletești sau mai bine spus, își individualizează cele trei componente sufletești în componentele macrocosmice ale acestora, tot așa cum, o conștiență de sine, prin cunoaștere, se individualizează în conștiența Eului spiritual sau, tot așa cum, corpul fizic, este individualizat din corpul fizic, din materia pământului, în uterul mamei. Astfel, putem spune că: viețuirea ca eu a corpului senzației, generează sufletul senzației, împreună constituind ceea ce se numește corpul astral; viețuirea ca eu a corpului eteric, determină apariția sufletului rațiunii și al afectivității și, în fine, din corpul fizic, în aceleași condiții se naște cea mai evoluată componentă sufletească, cea care este sufletul conștienței. Acest suflet al conștienței, ar fi componenta cea mai spiritualizată a sufletului uman, fiind cea mai aproape de Eu despre care vorbeam. Primirea acestui Eu spiritual de la entitățile de mai sus, numite și entități ale formei (revin mereu asupra acestei titulaturi pentru că, în gnoza creștină, Elohim sau Iahve sau Allah este denumit ca Demiurg, cel care a creat omul doar ca formă... altă discuție), precum și apariția componentelor sufletești, din simbioza Eului cu componentele trupești, este chiar tema evolutivă a sistemului Pământ. De remarcat că acest Eu spiritual este plasat, cumva, în afara entității umane. De la el ne vine conștiența în planul căreia, în fiecare viață, se va țese o conștiența de sine din ce numeam mai sus: viețuirile ca eu ale celor trei componente spirituale, iar rolul lui este acela de a ne conduce spre... subiectul mult controversat... iluminarea. Această evoluție de la omul animal la omul sufletesc, determină, în același timp, apariția conștienței de sine, cum spuneam. Omul devine o entitate responsabilă, abia când în el se formează sufletul rațiunii, acea componentă care îl va aduce în starea de a gândi, a raționa și... foarte important, de a memora, pentru că fără memorie nu ar exista aceea continuitate de sine. Toate acestea se vor concentra în ceea ce numim conștiență de sine. Din acest moment, asupra lui va acționa legea karmei. Omul actual, este o entitate care funcționează în această sferă de mijloc a rațiunii, cuprinsă între sufletul senzației și sufletul conștienței. Prin sufletul senzației, adică prin corpul astral, rațiunea omului primește impulsuri spre acțiune... primare, ordinare, venite dinspre instinctele corporale și poftele care se constituie în ispitele corpului senzației. Prin sufletul conștienței (care nu este complet edifica în om, el a început a se forma din anul 1413, durata lui de maturizare fiind de 2160 de ani), componenta cea mai apropiată de Eul spiritual, aflat la nivelul manasului inferior, sufletul rațiunii primește impulsuri de natură morală.
Continuarea evoluției, în sistemul evolutiv Pământ, tinde spre definitivarea componentei sufletești, numită suflet al conștienței, precum și anticiparea celor trei componente spirituale. Atingerea, pe rând, a acestor componente spirituale, va ridica omul la stadiul evolutiv al conștienței la care sunt acum Îngerii, Arhanghelii și, apoi, Arhaii. Marea masă a omenirii, va ajunge să-și adjudece prima componentă spirituală, Sinea spirituală, abia în viitorul sistemul evolutiv, urmând ca celelalte două, să fie atinse, pe rând, pe alte două sisteme evolutive. De fapt, atingerea nivelului de Om-spirit, ar constitui chiar sfârșitul evoluției umane, cel acordat prin creație și, trecerea omul spiritual, de la faza de entitate microcosmică la cea de entitate macrocosmică. Asta nu înseamnă că el nu va urca în continuare. Cum se va ajunge la atingerea acestor standarde spirituale?...


Publicat de: octav semarian la data de: 13-08-2018, 3:29 pm
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Sunt doua feluri de a placea: amuzand si interesand.
Autor: Stanislas de Boufflers - Categorie: Placere .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 51 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Contact Cultural - Mircea Duca - 24-09-2018, 11:31 am

Silvia Bebereche - 22-09-2018, 9:30 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 22-09-2018, 5:40 pm

Silvia Bebereche - 20-09-2018, 9:21 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 25-06-2018, 12:18 pm

Silvia Bebereche - 22-06-2018, 11:27 am

Silvia Bebereche - 25-05-2018, 10:16 am

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 65 ani
Texte publicate: 17


Fara Poza

Contact Cultural - Mircea Duca
S-a nascut in data de 31-Martie-1978
, Judet: Cluj
Varsta: 40 ani
Texte publicate: 22

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects