E timpul să mă-ndrăgostesc
De cineva – cu adevărat…
Să nu trăiesc un vis prostesc
În care să mă simt ciudat.

Căci prea mult timp am petrecut
Şi-am tot trăit şi-am făurit
Iluzii fără de început –
Şi vise fără de sfârşit.

Vreau să iubesc pe cineva
Care să merite iubit…
Să pot rosti „iubita mea”
Ştiind că sunt şi eu iubit.

Glas răbufnind de plictiseli
Am ascultat, prea răbdător…
Şi vorbe pline de îndoieli,
Venind din duh nepăsător.

„Iubire” e-un cuvânt comun
Ce-l poate spune-oricine, oricând…
Dar trebuie să fii nebun -
Să nu-ţi asculţi al minţii gând.

Care te-ntreabă, mult prea des,
Strident şi simplu, totodat’,
Dacă femeia ce-ai ales –
Te merită cu-adevărat.

Sunt întrebări ce ades mă dor –
Ce ades le uit sunt întrebări…
Ce-mi este, oare, mai uşor,
S-aştept, să cad în renunţări?

Dar, timpul, unicul cântar,
Va hotărî ce, cum, va fi…
Ori aştepta-voi în zadar -
Fie pe alta voi iubi.

…E timpul să mă-ndrăgostesc
Sau să renunţ definitiv;
Pe cineva să mai iubesc
Şi sufletului să-i cos tiv…

Tweet

Publicat de: Boris Ioachim la data de: 10-09-2011, 5:54 am
Cuvinte cheie: de dragoste

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii