Eu niciodată nu sunt eu,
Fiindcă nu cunosc Adevărul Absolut.
De aceea eu sunt Nimeni şi nimic mai mult.
Existenţa este o glumă la fel de proastă,
Precum este faptul iluzoriu,
De a şti că suntem cunoscătorii vre-unui adevăr!
Suntem noi mai mult decât am putea gândi ceea ce suntem?
Ajungem să înţelegem vreodată ceea ce credem că ştim?
Fără a şti de unde vine ceea ce ştim?
Oare mergem undeva fiindcă ştim că suntem noi aici?
Şi dacă da,unde şi încotro în afară de moarte?
Mergem spre moarte neştiind ce este Existenţa,
Dar oare,
Vom şti vreodată ce este Moartea?
Suntem mai fericiţi în luminile rampei acestei Existenţe?
Decât în cele ale Morţii?
Odată ce nu ştim despre nici una ce anume este?
Este un gând mai mult decât un Destin?
Dacă da,de ce Destinul este un mănunchi de gânduri,
Cosit de secera morţii?
Vom înţelege de ce iubim cu patimă tocmai patima?
Liniştea înţeleptului va fi mereu zbuciumul prostului,
Însă ambele se vor suprapune adevărului,
Pe care nu îl vom cunoaşte niciodată,
Neştiind ce este Moartea şi nici dincolo de naştere,
Dincolo de Existenţă,
Dar oare ştim ce este dincoace în noi înşine?
Iluzia Vieţii îmi voi răspunde,
Privind la răsăritul unui nou Absurd cu nume de zi,
Care se va trece la numătul anilor şi secolelor,
Într-o istorie a disperării,
Celor ce au simţit valurile reci ale Morţii,
Care ştie că fiecare dintre noi,
Nu avem o altă alternativă odată ce ne-am născut,
Decât să sărim într-o zi sau o noapte de simţire,
În vuietul acestora,
Şi astfel fiecare nou născut se naşte,
Doar pentru a primi sceptrul Morţii ce va trebui să-l poarte,
Întreaga sa Viaţă,aflând că îl aşteaptă valurile reci,
Ce vuiesc a sfârşit de lume,
În sufletul muritorului,
Condamnat prin naştere la Moarte.
Publicat de: Cerin Sorin la data de: 03-10-2008, 11:20 pm
Cuvinte cheie:
Absurd | Iubire | Destin | Moarte | Viata