Glasuri

Personaje:

Optimistul.
Pesimistul.
Materialistul.
Poetul.
Crestinul.
Eu.

Optimistul:

Tu nu simti cum in tine
Palpaie o scanteie
Ce te indeamna grabnic
Spre telul ce-l doresti ?
Nimic in lumea larga
De greutati nu-i fara,
Si cere sacrificii
Ce costa-atat mai scump
Cu cat scanteia-n tine
Sclipeste mai adanc...
Numai in tine-i vrerea
De-acolo ai puterea
Deasupra tuturora
Cu greu sa te ridici,
Deasupra "marii moarte''
Si-a cercului ingust
In care omenirea se zbate cu dezgust

Urmeaza-ti dar cu sete
Telul ce il tintesti,
Si nu lasa ca peste
Scanteia ce-i aprinsa,
Sa se asterne groasa
Cenusa ce-i desprinsa
Din greul vietii azi...

Au existat si oameni
Lipsiti de simtul vietii
Care vedeau in toate
Mizerii si "nimic"
Tu-ti poti urmarii telul,
Si nu numai in gand,
De lupti dar cu ardoare
De nu cazi jos infrant,
O viata ai,traieste-o!
Si lupta pentru ea
Gaseste-n viata telul
Si-atinge-l de-i putea

Pesimistul:

O...voce prea vulgara
Ce-auzul mi-l inseli
Optimism prea serbad
E tot ce imi asterni
Cuvinte care suna
Atat de trist si gol
Ecou al unei vieti
"Picior peste picior"
E-usor de spus cuvinte
Dintr-un fotoliu lat
Sau poate-ntins pe-o rana
Sau tolanit in pat...
Cunosti tu lupata vietii
De cu parerea-ti dai ?

Mizerie si foame,murdar si saracie,
O mare dar de vise si cugetari pusti
De sacrificii spusa-i si de scanteia plina,
O! voce prea vulgara
Cuvinte fara rost,te-acopera de vina...
Un vis avem cu totii,un vis e viata noastra,
Dar fericit e-acela
Ce-n timp realizeaza
Ca-n viata-cat dureaza-
A sale dulci dorinti
Si visele fierbinti
Ii depasesc puterea...

Tot sirul de dureri si suferinte
Pe care soarele il lumineaza
In mersul sau cel lung de cand dureaza
Daca il vei vedea printre dorinte,

Cate dureri amurg peste fiinte,
Si cat suporta omul cat viaza
In asta lume mica ce lucreaza
Durere si apoi in van cainte

Atunci vei spune fara vreo-ndoiala
Ca totu-n lumea asta e spoiala,
Ca ne-mplinim din vise doar crampeie

Si c-ar fi fost atunci cu mult mai bine
Ca soarele pe veci sa nu mai fie
Si viata cu-a lui raze sa nu deie...

Materialistul:

De vreti vorbesc pe fata
Si fara 'nconjur
Si nu indemnuri goale
Ce suna in pustiu:

Ca si Aristip in lume eu traiesc asa cum vreau
Epicur,Hobbes,Naigeon,materialisti de seama
Sfaturile lor in lume si in viata eu le iau
Deci traiti-va-acum viata mai presus si peste toate,
Traiti bine! Viata-i totul! Fiecare ia ce poate...

Lupta pentru telul propiu sa-l atingi oricum ar fi
Renuntare...Sacrificiu...De ce ? Astea sunt prostii...
Sa ma tem ca dupa moartea-mi pentru fapte voi raspunde?
Basme de-adormit copiii,toti pierim ca niste unde
Nemurire...vis frumos...
Vorbe goale,aruncate
Pentru-a roade-asa un os
Celor ce-s umili-in parte-

Vom vedea pe Dumnezeu...
Iahve-acest ma oboseste
Nu exista! E-o poveste...
Moartea-i moarte,eu ateu

Dand pamantul cu placerea-i pentru paradisul fad,
E a da din mana vrabia pentru cioara de pe gard.

Poetul:

Poezie,poezie...si virtute si morala
Viata dusa-n cugetare si in saracie-amara,
Toate acestea te inalta daca tii drumul cel drept...
Caci poetul se implica cu intreaga sa fiinta
Inzestrat din cer cu dorul de-a scapa de nefiinta,
El se bucura in taina de-universul cel intreg...
Iar destinul ridicandul pe poet deasupra lumii
L-a facut un zeu deasupra tuturor acestor mumii.

Visul vietii el traieste fiind lucid,traind aievea
Tot cantand pe lira-i sfanta bucuria sau durerea
Modeland-o dupa starea ce-i dicteaza constiinta
Caci doar ei el ii subjuga viata toata si vointa...
Singuratic,geniu,calau sau profet,invatator
El prin lumea de nimicuri nu paseste,trece-n zbor,
Caci poetu-n asta lume e o pasare,pluteste
Pe deasupra tuturora,cufundat in ganduri,peste
Framantarile vietii ce le poarta si uratul,
Nazuinta-i Nemurirea,telul sau doar Absolutul...

Crestinul

Ah! vorbiti fara-a cunoaste
N-aveti noima,n-aveti scop,
Vorba voastra-n lume trece
Ca un urias potop
Ce produce dupa sine doar dezastru si-ntuneric,
Voi zugraviti cum va place Universul cel himeric,
Voi orbiti o lume-ntreaga cu-ale voastre teorii,
Otraviti si Adevarul cu-ale voastre erezii.
De-ati cunoaste Adevarul,Viata,Calea-n Vesnicie
Si Iubirea ce cuprinde sufletul cand pe El stie,
De-ati cunoaste cum ca lumea e facuta doar de El,
Ca exista si ca toate sunt un Plan...Emanuel
Domn e peste tot ce misca,Rege-al Regilor,Stapan,
Domn e peste Universul marginirilor acum!
Totul are scop in lume,planul vietii si al mortii,
Timpul ce se scurge-alene merge spre-nplinirea sortii
Inaintea Vesniciei oameni suntem doar cu totii
Fie genii,fie bogati,suntem sub puterea mortii...

Nici Nimic si nici Neantul dupa moartea-ti nu va fi...
Ai avut un rol in lume: de a fii sau a nu fi
Slujitorul celui vesnic...astfel iti va rasplati
Nebunie ti se pare,materialist pe care
Tot ce azi te preocupa-i banul tau din buzunare...
Nebunie poate este...Insa-i nebunua Lui...
Ce intrece de departe-ntelepciune a omului.
Pentru cel chemat in Slava-I nebunia-I e Gandirea...
Pentru cel ce e din lume,este insa poticnirea;
Caci in marea-ntelepciune Dumnezeu,El a ales
Nebunia lumii simple,saracia,ce-i de dres
Intr-o zi sa rusineze pe cei tari, pe cei mai mandri...

Ce iti foloseste tie o poet ce treci ca gandul
Daca numele tau fi-va peste ani si ani de-a randul
Pomenit in carti de scoala si cinstit din gura-n gura ?
Nemurire...spus-ai singur...
Ce stii tu de Nemurire...ea exista e aievea...
Nu asa cum o vezi tu visator si cu ochi tulbur,
Ci invaluita-n slava,trupuri noi,fara durerea
Injosirea si spoiala,lacrimile,nedreptatea...
Incercari care in lume,pentru noi tainic lucreaza,
Greutatea lor in aur,greutatea lor in slava...
Totul are sens in lume,planul vietii si al mortii...
Timpul ce se scurge-alene,merge spre-nplinirea sortii
Iar in fata tuturora nu e frica ci Iubirea...
Telul,scopul,tinta-n viata-i Mantuirea....

Eu:

Maini intinse m-au chemat...
Glasuri multe m-au strigat...
Si din toate ne'nteles,
N-am ales...n-am ales...

Publicat de: Terius Anthony la data de: 12-01-2010, 7:04 am
Cuvinte cheie: Glasuri