Ganduri nestrunite imi infasoara sufletul
Tinandu-l strans in fase de mumie
Chiar de ma zbat, ele imi iau tot suflul
Si ma imbalsameaza, m-arunca-n agonie.

Ah! de-as putea sa trec de toate astea,
Dac-as putea sa imi ridic doar mana
Sa-mi smulg bandajul si sa-mi trag suflarea
Atunci mi-as amana din nou osanda.

Intai e moartea, si nu inmormantarea
Intai deznodamantul, nu finalul
Inca mai pot sa imi urmez cararea.
Departe inca-mi este orizontul.

Dar fasa nu se rupe, nu cedeaza
Ea vede ca sfarsitu-mi e aproape
Si cu un zambet indracit vegheaza
Ca nu cumva din cursa sa ma scape.

Si ma predau! ... Nu ma mai zbat, nu urlu,
Si nu mai chem in ajutor toti zeii
Ma linistesc si imi astept sfarsitul
Chiar de sunt doar la mijlocul cararii.

As fi putut sa fac atatea lucruri,
Sa vad o lume-ntreaga de culori
Si sa cunosc minuni, sau doar nimicuri,
Un univers transpus doar in fiori.

Dar am ales sa te cunosc pe tine,
Caci din-afara pari o provocare,
O noua galaxie cu divine,
Nemuritoare stele si un soare.

M-am bucurat doar sa iti fiu in preajma,
Cu ochii-nchisi, zambind, mergeam spre tine
Si n-am simtit fiorii reci de teama
Caci ai stiut s-aprinzi focul din mine.

In orizontul de evenimente
Deschis-am ochii fara sovaiala
Ma pregateam sa-nvalui in iubire
Intreaga-ti lume, pentru prima oara.

Esti corp ceresc… dar nu esti galaxie,
Nici stea, cometa sau pulsar nu esti.
Nu faci nimic, te-nvarti doar din prostie
Si de pe-o zi pe alta doar traiesti;

In loc de soare – singularitate,
Lumina ai inchis-o sub zavor,
Avar fiind, ai o abilitate,
Materia sa ti-o comprimi usor.

M-am smuls tarziu din granita subtire,
Socata m-am indepartat incet
Sfarsita, dar plina de uimire
Ca am scapat usor – cu un regret.

M-am inselat! Ai semanat in mine
Durere muta, surda dar mocnind
Ea s-a aprins, si cu miscari haine
Imi mistuie azi sufletul ranjind.

Si dintr-un om cu vise si sperante
M-ai transformat prea lesne in robot
Caci ce e trupul fara suflet oare?
Si fara spirit sa traiesc nu pot.

Oricate galaxii incantatoare
As intalni de-acum e in zadar
Caci pentr-un suflet ars nu mai e soare
Sa-I dea fiori in trupul solitar.

Si daca zei s-ar indura de mine
Si din cenusa mi-ar da viata iar
Tot in zadar ar fi daca m-as teme
De orice stea, cometa sau pulsar.

Tweet

Publicat de: Elena Bud la data de: 26-02-2010, 2:17 pm
Cuvinte cheie: gaura neagra | elena bud | poezie | dragoste | iubire

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii