Cerneluri mazgalite pe foaia-mi de tipar…
Par ganduri ne-mplinite, nascute in zadar…
Par lumi neintelese, pierdute-n alt hotar…
Doar timpului sa-i pese de-al lor mesaj bizar…
Dar timpul chiar de vede si chiar de intelege…
Nu poate sa le-accepte…si, totusi, le culege…
Le-aduna intr-un cufar, iertate de-a lui lege…
Le-ngroapa in tacere, nevrand sa le dezlege…
Cerneluri mazgalite, in cufar ingropate…
De lume si de lege, de prea mult timp uitate…
Se zbat sa prinda forma…amarnic se vor zbate,
caci, fara-nsufletire, raman scrieri ciudate…
Au vrut sa strige lumii, sa fie ascultate…
dar lumea nu le-aude si nu le da dreptate…
dreptatea i-apartine doar celui in putere…
iar gandurile mele, nu au nicio avere…
Sarace sunt si fade…prea triste… criticate…
si par tacute…mute…acorduri vechi, stricate…
de nostalgia vietii, de mine incurcate…
de inima-mi pustie, uitarii aruncate…
cerneluri invechite, batrane si murdare
nu mai luptati cu timpul, timpul n-are rabdare…
iar lumea n-are ochi, nici suflet nu mai are…
ramaneti in tacere, absurde si bizare…
Publicat de: mirela câmpan la data de: 23-07-2011, 1:52 pm
Cuvinte cheie:
tacere