Stam tolanit intr-o lugubra sala,
Pe-un scaun rece si rigid,
Iar tu candida si preafrumoasa vestala,
Zei falsi si chipuri de piatra
Terminat-ai de impodobit.
De ce-ti pierzi vremea a menaja chipurile
Trecatorilor, care nu pun accentul pe nimic?
Cum poti fi asa formala si zambitoare,
Cu niste oameni plini de frica si pudoare?
Si spune-mi tu , dulce nimfa ratacitoare,
De ce s-acorzi atata atentie unor fiinte goale?
Care oricum intr-un final, ca Brutus vicleanul,
Cu rautate si plini de razbunare iti intorc paharul.

Stai jos, alatura-te mie si lasa-ma,
Sa-ti cant ceva, sa-ti scriu o poezie...
Si seara la apus, la umbra piramidelor,
sa-ti ofer crini din cultura Semiramidelor.


As dori un sfat, mai are rost sa mai scriu, s-au pot renunta?

Tweet

Publicat de: Ovidiu la data de: 15-07-2010, 3:15 pm
Cuvinte cheie: dragoste | nedumerire | dorinta

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii