Păşesc pe cioburile gândurilor cu tălpile goale
tasându-le, fărâmiţându-le,
pană ce le împietresc într-o oglindă de sticlă
doar aşa pot patina pe ele spre ziua de mâine..
Sunt o piesa de puzzle în zborul căutarii deasupra pământului.
Îmi ţin tamplele sprijinite pe palmele gândurilor.
Fiecare zi mă ravăşeste şi mă surprinde-acum mă înalţ sărutând norii, ca apoi să-mi simt genunchii zdreliţi de asprimea pământului.
Câteodată zăresc în oglindă o necunoscută..
Să cautăm să zâmbim, uităm câteodată că un simplu zâmbet poate alunga toţi norii tristeţii.
Câteodată alunec pe o lacrimă-este momentul când raiul din mine se ciocneşte cu iadul.
Aş vrea uneori să am scoarta copacilor drept scut şi adăpost şi astfel camuflată frigul vieţii să nu mă atingă.
Nu contează ce ai fost ieri, conteaza ce eşti azi şi ce vei deveni mâine.
Copilăria-seva puritaţii ce zvacneşte în fiecare din noi, nu o repudiaţi, zidiţi-i un soclu în inimă.
Poţi munta muntii dacă ai rădăcinile bine infipte în pamânt şi împlinire prin iubire în suflet.
Gândurile aleargă libere,
născându-se fie la timp, fie prematur şi neavenit,
fie tardiv, din orgiile sinapselor efervescente.
Înmugurind,
câteodată înflorind, dar aproape întodeauna ofilindu-se.
Transfigurându-ne,
infiltrându-se în celule, ţesuturi , carne şi os,
poposind într- un final inevitabil în inima şi suflet.
Transformandu-se apoi
în zâmbete, lacrimi, oftat, râs,regret, mirare sau dorinţa
Şi câteodată,
din păcate doar câteodată,
reuşim să le canalizăm, să le modelăm
şi să le transformăm în fapte spre creşterea noastră.
Publicat de: Oana Radu la data de: 06-07-2011, 10:03 am
Cuvinte cheie:
ganduri | ras | oftat | dorinta