n-am ştiut niciodată cât să visez
în neodihna trupului şi a minţii
visul şi-a găsit incandescent rugul
cuvântul şi sensurile, cerul, şi abisul
veneau din privire şi tot acolo
în serile cu lună, îşi aflau jertfirea
era ca şi cum Universul se lumina
prins în gândurile mele, şi odată înţeles
îşi aşeza tâmpla pe pernă
lăsând loc unei lumi mai bune
păsări roiau stoluri în jurul sufletului
şi ştiam, eram, în felul lor, un templu cu ramuri
când goale-au rămas de fericiri
cuiburile şi ele, pietrele cu aripi albe,
s-au alungit în ochiul toamnei unghiuri
tremurând depărtările nedescifrate
e în trecerea timpului o nevoie de distingere a iluzoriului
ceasurile sunt tăbliţe de lut cu înţelegere
iubesc la ele independenţa de dimensiunea spaţiului
nu cel vertical, cu cât sunt mai aproape de lumină
iuţesc ritmul, ca şi cum ar simţi
întoarcerea acasă
dorm uneori cu fruntea aproape de inimă
într-un gest de apropiere a gândului de bătăile neregulate
de căldura umărului
ca şi cum acolo ar fi rămas viu
sărutul ultimului îndrăgostit de pe pământ
într-o astfel de noapte tu îmi aminteşti
nu vom putea rezista în valea aceasta la nesfârşit
va trebui să ne construim casa mai sus
mai aproape de soare
în scurt timp, iarna va cerne din înalturi
puzderie de aripi frânte

Tweet

Publicat de: Mariana Fulger la data de: 11-03-2009, 6:59 pm
Cuvinte cheie: ganduri

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii