Nori albi aleargă vesel pe sineala
Bolţii cereşti, în palid asfinţit...
Vânt cald răsuflă – şi-mi fac socoteala
Că, poate, primăvara a venit.
Din prag privesc cu albă plictiseală
Natura, ce-a schimbare, pare a sta…
Cu ochii grei, de-a iernii mahmureală,
În sânul ei, pe veci, aş adăsta.
Demult nu-mi pasă cum trec anotimpuri,
De-i iarnă sau de-i vară n-am habar...
Doar câte-un dor mă sapă în răstimpuri –
De ce mi-e dor - nici nu mai ştiu măcar.
Poate mi-e dor de alte vremi, mai calde,
Poate mi-e dor de alte înserări –
Şi sufletu-mi aş vrea ca să se scalde
În săpuneala-albastră-a-altor zări.
Se plâng de vânt uscat, în cor, castanii
Şi hornuri nu se află fumegând…
O, cum m-au nins zăpezile şi anii -
A-primăverii şoapte aşteptând!
În ciripit de păsări, la chindie,
Răsare firul verde-al ierbii, crud...
Dar nu mai vreau să ştiu ce-o să mai fie -
Nici de speranţă nu vreau să aud.
Curând porni-voi spre alte meleaguri –
Senine, poate, n-am de unde şti…
Şi alţii vor veni să stea pe praguri –
Şi alte vieţi, pe-aici, s-or rostui.
Cu nouri albi, zburdând pe bolta-naltă,
Se duc şi anii noştri-n zbor uşor;
Din viaţa asta – trecem în cealaltă,
Purtând poveri de doruri ce ne dor…
Publicat de: Boris Ioachim la data de: 15-03-2010, 7:56 pm
Cuvinte cheie:
asteptare | primavara
Gând în primăvară - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
