E ger uscat afară şi iarnă e în suflet.
Mi-e mintea răvăşită şi parcă iar foşneşte
De gânduri,spaimă,dor, de aprig zumzet
Si-n ochii mei un stol de licurici roieşte.
M-am închistat în gânduri, în uitare.
Si m-am întors în mine. Tăcută ,mă gândesc
La viaţa,la iubire, la ură, la visare,
La tot ce eu cu alţii, azi nici că mai vorbesc.
E ger astăzi afară, sau numai mie-mi pare.
Sau sufletu-mi pribeag nu îşi găseşte loc.
Prin falduri de suspine, iar chipul tău apare,
Să îmi descânte-n seară, de-atâta nenoroc.
Uit, Doamne, ce e viaţa, unde mi-e tinereţea,
Ce am lăsat în urmă, acum-oare câţi ani ?
Încet, tiptil, în seară, mă pierde bătrâneţea,
Pe care, din păcate, nimeni nu dă doi bani .
Mi-e mintea răvăşită, mi-e sufletul pribeag.
In ochii-mi grei, un stol de licurici roieşte.
E ger uscat afară si nimeni nu-i în prag,
Doar amintirea ta, din cer, mă urmăreşte.
Publicat de: GEORGESCU ELENA LIANA la data de: 19-11-2008, 10:35 pm
Cuvinte cheie:
tristete | tinerete pierduta | iubire vesnica | viata | ELENA LIANA