Fara Poza

Cum şuieră-n ferestre vântul,
Şi cum mă face ca să plâng,
Pe nesimţite-mi pleacă gândul
La crengile care se frâng.

Înmugurite-n primăvară
De-al soarelui fierbinte dor
Cad înverzite-n plină vară
În praful drumului – şi mor.

N-apucă să îşi ducă rostul
Până la capăt, să dea rod
Usucă-se-n arşiţa verii
Sau putrezesc pe sub vreun pod.

Aşa şi voi, tineri de-acuma
Înmuguriţi din dor aprins
Vă-nghite prea devreme huma
Ucişi de-al lumii crunt abis.

Fără de ţel porniţi în viaţă
Voi, generaţii de-nşelaţi,
Vă-nghite a cârciumilor ceaţă
Şi vă sloboade-apoi uscaţi.

Nu-i vina voastră că e lumea
O junglă şi un circ jegos
Că vă împinge-n deznădejde
Şi nu vă-nvaţă ce-i frumos.

Cum crengile fără de vină
Sunt frânte de turbatul vânt –
La fel pe voi, lumea haină
Vă-mpinge-ncet către mormânt.

Tweet

Publicat de: Boris Ioachim la data de: 02-04-2009, 7:24 pm
Cuvinte cheie: deznadejde | furtuna

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii