Pe un mal, ce-i plin de amintiri,
Apusul îl privesc,
Sub un copac, cu false sclipiri,
Aş vrea sã nu te regãsesc.

Aş vrea sã fii cum te-am imaginat,
Acum, când vântul se porneşte,
Cea care de mânã m-a luat,
Sub copacul din poveste.

Aş vrea sã nu fii fructul ce cade,
Prea copt de atâtea vise,
Ce îl desfac, sub palmele-mi calde,
Şi în el, douã nume stau scrise.

Îl rostesc pe primul, marea îmi e ecou,
Iar frigul încet se lasã
Îl citesc pe al doilea, e atât de nou!
Şi neştirea lui mã apasã.

Atâtea idei, o singurã cãrare,
Ce duce la acelaşi gust,
O singurã iluzie, ce în noapte apare,
Sub cerul întunecat de august.

Aceaşi mare, în care râuri se varsã
Neştiind cã sunt risipite,
Ca şi lacrimile, ce pãmântul apasã,
În nori, ele nu vor fi primite.

Iar eu stau, sub copacul roditor
Şi fructul îl voi înghiţi,
Decât sã îl las sã umple un dor,
Ce şi pe altul ar otrãvi.

Tweet

Publicat de: Kolumban Robert la data de: 14-06-2011, 1:00 pm
Cuvinte cheie: dragoste | fruct | visare

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii