Fragment...Linistea inimii-Paul Ferrini

„Lasă-ţi singurătatea ta sălbatică şi vino şi locuieşte cu mine. Te voi iubi şi voi avea grijă de tine." Acestea sunt cuvintele pe care aşteptă să le audă un copil al străzii. în cele din urmă, apare o cale; părinţii dispăruţi se materializează. Totul va fi bine. Aşa să fie, oare?
Nu prea! Mai degrabă, acesta este modul în care şinele este trădat. In modul acesta este pavat cu asfalt locul cel sălbatic, înăbuşindu-i iarba şi pomii, invadându-i cerul. Numeşte aceasta desţelenire, tehnologie, progres. în nici un caz nu este aşa ceva!
Persoana tară casă e întotdeauna nemiloasă, atunci când îşi face o locuinţă. Nu are nici un fel de milă pentm mediul înconjurător sau pentru binele altuia. Pur şi simplu, îşi manifestă în exterior mânia şi durerea.
încearcă să trăieşti cu cineva, înainte de a fi învăţat să trăieşti cu tine însuţi şi vei face din acea relaţie o bătaie de joc. Nu va merge.
Mai întâi, găseşte-ţi căminul în interiorul inimii tale.
Numai cel care se cunoaşte şi se acceptă pe el însuşi, poate desco¬peri ce înseamnă a fi egal cu altul. Dacă nu o face, se autotrădează.
Niciodată nu e vina celeilalte persoane, atunci când o relaţie nu merge. Orice sfârşit al unei relaţii poate fi atribuit unei singure cauze: lipsa de fidelitate faţă de sine.
Atunci când nu eşti credincios ţie însuţi în momentul în care începi o relaţie, cum e cu putinţă să fii credincios ţie însuţi cât timp te afli în cadrul ei? Vezi deci că nu poate fi greşeala celeilalte persoane. Amândoi aţi căzut de acord că a vă respecta şi preţui pe voi înşivă era un lucru mult prea riguros, care presupunea mult prea multă singurătate. Aţi optat să adormiţi împreună.
Foarte curând aţi descoperit că această stare de adormire împreună nu era deloc ceea ce părea a fi. V-aţi trezit şi aţi întrebat: „De ce am schimbat eu un vis pentru altul? Visul iniţial însemna singurătate, dar era mult mai simplu".
N-aţi făcut altceva decât o manevră de amânare, un ocoliş. Aţi trecut de la a dormi singur, la a dormi alături de altcineva. Dar, adevărata provocare pentru voi nu a fost dormitul, ci trezitul. Dacă nu te dedici cu dăruire propriei tale treziri, ceilalţi nu-ţi vor oferi decât ocolişuri, cărări laterale, mersul pe loc. Timpul trece, dar nu se schimbă nimic. Durerea nu dispare. Vechea nemulţumire este încă prezentă. Cu timpul, îţi vei da seama că trebuie să priveşti în faţă această nemulţumire. Pare a fi o nemulţumire faţă de circumstanţele exterioare ale vieţii tale, dar ea rămâne la fel şi după ce aceste circumstanţe s-au schimbat.
S-au schimbat cearceafurile, dar patul este tot prost. Problema nu este de cosmetizare. Nu e de suprafaţă. Ea se află chiar la bază. Acolo trebuie căutată. Acolo trebuie rezolvată.
Nemulţumirea ta îţi spune numai şi numai un singur lucru: „Nu te respecţi şi nu te preţuieşti". Dacă ai face-o, în viaţa ta ar exista energie şi dedicare unei cauze. Nu ai fi plictisit. Nu ai fi singur. Nu ai fi dornic să înlocuieşti visul tău cu al altuia.
Tu eşti cel care optează pentru ocoliş, semen al meu. Nu-1 acuza pe cel care te însoţeşte. Nu este greşeala lui. Nu este greşeala ei.
A fost, pur şi simplu, alegerea ta. Nu te pedepsi pentru asta. Fă o altă alegere. Alege să te respecţi şi să te preţuieşti, să păşeşti pe deplin în viaţa ta.
Fă alegerea curajoasă de a fi singur. A fi singur înseamnă a fi tu însuţi pe deplin. înseamnă a fi „cu totul unul". înseamnă că toate aspectele diferite ale sinelui au învăţat să coexiste şi să danseze împreună în jurul unui centru.
Când eşti pe deplin prezent în viaţa ta, vei fi atras de alţii care fac acelaşi lucru. Atunci, nici unul nu va mai trebui să renunţe la viaţă, pentru celălalt. Amândouă persoanele pot fi pe deplin prezente în viaţa lor şi pot explora cum se simt fiind împreună. Acesta este începutul unui alt dans. Dar este un dans care nu poate apărea, decât dacă fiecare persoană este în concordanţă cu ea însăşi şi cu ceilalţi şi dansează în cadrul propriului său adevăr.
A-ţi împărtăşi viziunea împreună cu ceilalţi
măsură ce şinele devine congruent şi învaţă să-şi manifeste propria viziune, apar oameni împreună cu care să o împărtăşească. Dar, în pofida dorinţei de a împărţi cu alţii, apare lupta inevitabilă a ego-ului. O persoană va dori o anumită configurare a ideii şi un anumit rezultat. O altă persoană va dori un alt rezultat.
Fiecare relaţie va trăi experienţa duelului dintre ego-uri, începuturile unei potenţiale încălcări a dreptului celuilalt. Totuşi, dacă şinele are rădăcini foarte puternice, nici una dintre individualităţi nu va capitula în faţa cererilor şi aşteptărilor celorlalţi. Va exista o comunicare a ceea ce vrea şi se aşteaptă fiecare, cât şi o dorinţă de a rămâne deschis la o soluţie care respectă ambele părţi.
O viziune împărtăşită este, pur şi simplu, acel aspect al experienţei care are rezonanţă în ambele persoane în acelaşi timp. Parteneriatul poate fi construit numai pe baza unei viziuni împărtăşite şi pe dorinţa partenerilor de a renunţa la modul lor rigid de a vedea lucrurile.
După ce ascultă nevoile profunde ale fiecărei persoane, renunţând la imaginile făcute de ego asupra modului în care aceste necesităţi trebuie să fie satisfăcute, cei doi stau împreună în linişte, întrebând care este binele cel mai înalt pentru toţi cei implicaţi. în această linişte, fiecare aude ceva. Uneori, amândoi aud acelaşi lucru - sau unul aude ceva ce-i convine foarte mult şi celuilalt. Aceasta este intuiţia împărtăşită cu celălalt asupra modului în care trebuie acţionat. într-un parteneriat, toate deciziile sunt luate prin consens bazat pe intuiţie.
Adesea, cei doi nu ştiu de ce sunt îndrumaţi într-o anumită direcţie, dar hotărăsc să aibă totuşi încredere în ceea ce simt. în felul acesta, se fac paşi uriaşi. Situaţii care păreau a fi bătute în cuie se schimbă. Obstacolele dispar. Posibilităţi, care înainte nu erau luate în considerare, apar din nou la momentul potrivit. Se întâmplă miracole.
Dăruirea şi acceptarea din partea uneia dintre individualităţi învăţate prin încrederea în propria intuiţie au ca rezultat dăruirea şi acceptarea partenerilor care învaţă să aibă încredere în propria lor intuiţie. Pe măsură ce există cupluri care dovedesc mai multă măiestrie şi încredere în acest proces de a lua decizii, evoluează noi grupuri şi comunităţi care au la bază împărtăşirea în comun a viziunii asupra a ceea ce e de făcut şi care acceptă să împărtăşească cu ceilalţi această viziune. Puteţi vedea ce potenţial are această atitudine pentru crearea păcii şi armoniei interioare şi exterioare.
Dar o persoană trebuie să facă primul pas. Trebuie să-şi preţuiască şi să-şi respecte propria viziune şi să-şi atingă ţelul creator. Apoi, poate face pasul următor şi poate învăţa cum să fie pe deplin ea însăşi atunci când se află cu o altă persoană, acceptând ceea ce îi separă şi construind totul prin urmărirea unui ţel comun.
Aceasta este provocarea care vă stă în faţă. Este minunată şi plină de demnitate şi care vă onorează în toate modurile cu putinţă.

Publicat de: Micki la data de: 05-03-2009, 1:38 pm
Cuvinte cheie: singuratate