Un zâmbet trist pe faţă-mi plânge –
Nu-s nici posac – nici fericit…
Încet, încet îmi ieşi din sânge,
Dar nu regret că te-am iubit.
Au fost şi clipe însorite
În dragostea ce ţi-am purtat,
Ai fost şi prima-ntre iubite –
Dar cred că astăzi te-am uitat.
Ce vise-adânci de împlinire
Iubirii noastre-am zămislit!
Dar tu-mi zâmbeai mereu subţire –
Şi cred că asta m-a-mpietrit.
Iubirea mea, de astăzi fostă,
Tu nici nu bănui ce-ai pierdut…
Deodat-ai devenit anostă –
Şi nu mă dori – cum m-ai durut.
Hai, pleacă-n alte braţe tandre –
Din care vei pleca la fel…
Ştiu că şoptirile-ţi prea calde
Sinceritate n-au defel.
Şopti-vei altuia duioase
Şi dulci cuvinte:”te iubesc”…
Eu, unul, ştiu că-s mincinoase –
Dar El sau Ei nu bănuiesc.
Hei, nu uita că tinereţea
Şi frumuseţea-s porumbei –
Ce zboară iute – şi tristeţea
Te va cuprinde cu temei.
Când singură şi părăsită,
De toţi ceilalţi, mă vei dori –
Din nou vei vrea să-mi fii iubită,
Dar eu posac te voi privi.
Şi – dacă nu voi fi ţărână –
Zâmbi-voi rece şi străin…
Vei fi atunci doar o bătrână –
La fel cum eu voi fi bătrân.
…Un zâmbet trist pe faţă-mi plânge
- Adio, deci, şi mult succes!-
Dar nu regret că-mi ieşi din sânge
Şi că pe altul tu-ai ales.
Un gând ciudat şi rău îmi spune,
Că-ntr-un târziu, vei regreta
C-ai preschimbat într-un tăciune –
Iubirea şi tandreţea mea…
Publicat de: Boris Ioachim la data de: 18-11-2010, 7:21 am
Cuvinte cheie:
despartire | indiferenta