Te privesc cât eşti de frumoasă,
Atunci când înfloreşti în fiecare primăvară,
Printre alte şi alte flori de meri,
Ce erau într-o zi ninse în părul dorinţei noastre.
Cine ar fi crezut,
Că vor plămădi zăpada rece a unei amintiri,
Dintr-o primăvara când ţi-am sărutat,
Până şi sufletul speranţei tale,
De a fi împreună,
Neştiind cât de otrăvitor,
Putea fi destinul acelui sărut,
Ce se prelinge acum într-o lacrimă,
Salvând seceta pustiului acestui Prezent,
Din mine,
Cu durerea surdă a unui strigăt,
Pierdut în singurătatea chipului tău,
De tine,
În moartea care nu vrea,
Pentru nimic în lume,
Să înţeleagă că îl vreau etern,
Peste orice timpi sau spaţii ale deşertăciunii,
Care ne-a despărţit,
Punând între ce a mai rămas din Clipa noastră,
Un gard de cimitir al unor gânduri,
Ce se vor etern iubire,
Oricât de apăsate ar fi de lespedea speranţei mele,
De a te vedea afară din mormântul uitării,
De tine,
Pentru a ne reîntâlni pentru totdeauna,
În eternitatea unei singure lacrimi,
Ce umezeşte şi acum muşchiul verde,
Al privirii tale de dincolo,
De mine,
La care aş vrea să ajung ,
De-ar fi să scormonesc întreaga ţărână,
A necuvintelor plânse ale acestei lumi,
Până mi-ar da şi sângele iubirii,
Într-un colţ de lacrimă al unor unghii,
Ce nu mai vor pentru nimic în lume,
Să mai crească fără,
De tine.
De aceea te rog să mă înţelegi,
De ce mă rog în fiecare seară,
La steaua aceea pierdută,
Din noi,
Care nu va muri niciodată,
Sperând mereu să o regăsim împreună,
Pentru a trece alături,
De tine,
Pragul unde iubirea noastră va deveni eternă.
Aş vrea să-ţi mai spun,
Că în fiecare primăvară stropesc,
Cu lacrima speranţei de a fi,
Cu tine,
Florile de meri,
Pentru a te privi cât eşti de frumoasă,
Atunci când ningi în privirile îndrăgostiţilor,
Acestor cuvinte de acum,
Pe care nu aş vrea,
Pentru nimic în lumea strigătului surd,
Să le mai aud,
Vreodată,
Fiindu-mi atât de rău,
De tine,
Chiar şi printre flori de meri.......
Publicat de: Cerin Sorin la data de: 11-10-2008, 4:48 pm
Cuvinte cheie:
iubire | moarte | amintire