Filosofii adevărate - back
Religia e demult un obicei desuet. Oamenii ăștia care-l încearcă nu-nțeleg nimic din obiceiul ăsta pe care-l obișnuiesc prostesc. Și-au obișnuit obiceiul prost și orice înseamnă atitudine de manifestare a simțământului ăluia pe care-l simt profund interior, e una ce se oprește la dedesubtul limitei de care se lovește orice rațiune a logicii omului ăstuia prost. E o lume superficială a ignorantului.
Dacă ar fi să înțelegi ceva din istoria atâtor istorii, ar fi că pentru om, în decizia lui de a alege, nu a existat o cale bună și una proastă, asta în compararea mai multora dintre ele, între ele, ci mereu a existat calea ratării, pe oricare dintre ele ar fi ales-o. Încă de la prima încercare a lui, omul a ales o cale pe care a regretat-o apoi, prea mult pentru ce era ea de fapt, fiincă nu a încetat niciodată s-o compare cu cealaltă, căreia altcineva îi făcuse o reclamă atât de bună, apoi toți ceilalți au supralicitat la imaginea asta paradisiacă. Însă dacă ar fi fost altfel atunci, în momentul primei lui decizii, n-ar mai fi fost nimic, nici omul n-ar mai fi fost, poate doar îngeri și-o lume fadă.
Iar despre voința creatoare... era necesar ca ea să fi știut, ca libertate absolută, că omul trebuie să fie un ratat al deciziilor lui. Ideea conceperii lui trebuie să se fi legat de ideea eșecului imediat. Trebuie...
Sigur că există o certitudine. Oricine o recunoaște într-un moment. Poate chiar există mai multe. Doar că ideea lor de a le exprima e infinită în comparație cu mărginita idee a exprimării. Asta pentru că până și ideea de idee e relativ închipuită în n moduri. Iar certitudinea poate vine de acolo că e ceva care nu îngăduie întrerupere de la modul de a o percepe. Până când apare haoticul descrierii ei, de-l face pe privitor s-o vadă altfel, dar asta o transformă în altceva? Sigur că nu. Doar că acum el, individul, are altă certitudine. Câte certitudini poți avea în viață și câte extreme poți aplica în ea, câte contraziceri?
Există două certitudini demonstrabile: una care nu-și cere argumente, doar discernământ de analiză: ipocrizia umană; a doua, care lasă loc în ea aproximativului: teoretica explicării termenului certitudinii în această frază.
Publicat de: Alex Rizea la data de: 30-07-2016, 5:59 pm
Cuvinte cheie:
filosofie | adevar | uman | ipocrizie | religia
|
|
Comentarii la acest text:
Nu sunt comentarii la acest text!
Adauga Comentariu
Trimite prin e-mail
|
|
Citatul Zilei
Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Marea rautate a pasiunilor nu consta in zbuciumul pe care-l pricinuiesc, ci in greselile, in faptele josnice pe care ne fac sa le comitem si care ne injosesc. Fara aceste inconveniente, ele ar avea superioritate asupra ratiunii reci care nu ne face fericiti defel. Pasiunile fac pe om sa traiasca; intelepciunea il face doar sa existe.
|
Autor:
Nicolas Chamfort -
Categorie:
Pasiune
|
.
|
Intelepciune.ro va recomanda
|
Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil
"Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele."
Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de
25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni Judet: Botosani Varsta: 52 ani
Membru din:
13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465
|
Ultimele comentarii:
Membrii Intelepciune.ro recomanda
|
elena.armaș
S-a nascut in data de
11-Iunie-1987
Oras: Iasi, Judet: Iasi Varsta: 32 ani
Texte publicate: 71 |
|
Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de
10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj Varsta: 66 ani
Texte publicate: 17 |
|