Fereastră spre iubire

O să se stingă iarna în propria-i ninsoare
când timpul va uita că a mai trecut un an,
şi vom ierta lumina când moare la hotare,
iar iarba o vom ierta că nu-i grâul din lan.

Acolo creşte pâinea şi suferă pământul,
în lacrima sudorii pe-un câmp rătăcitor,
şi în scânteia minţii ce a închis cuvântul
în pumnul ce mai strânge tăcerile ce dor.

Fereastra lumii stă pe stropul de culoare,
eu văd cercul de foc cum arde depărtarea
şi sper să se întoarcă speranţe călătoare,
căci şi aici sunt munţi ce îşi sărută marea.

Tristeţea o s-o sting în macul din poiană,
când flăcări de petale vor arde nostalgia,
o să mă bucur iar că sunt la mine-n ţară
şi nu mi-am rătăcit pe drum melancolia.

Fereastra o deschid spre vremea de iubire,
chiar dacă frigul muşcă obrajii primăverii,
cu-un firicel de floare şi dulcea ta privire
o să-înfloresc şi iarba în dorul mângâierii.

Marilena Rodica Chireţu
27.01.2011

Tweet

Publicat de: Chiretu Marilena Rodica la data de: 03-02-2011, 7:55 am
Cuvinte cheie: iubire | fereastra | floare | primavara | dor

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii