dimineata de week-end intr-un februarie trist si intr-o totala vreme cenusie,ce ma invaluie asemeni unui nesfarsit fum cosmic ce incearca sa ascunda de ochii oamenilor o planeta ascunsa in constelatia stelara,lasand alte stele sa lumineze cai dorite de suflete binecuvantate de soarta...intunericul este singurul meu iubit ce cu o dragoste doar de el stiuta,de mine intuita ma protejeaza de lumina soarelui dupa care am tanjit,si printr-o intimplare ciudata a sortii la un moment dat m-a sagetat cu una din razele sale,dandu-mi iluzia edenului cucerit,si speranta inlaturarii definitive a noptii din calea mea...doar ca acesta si-a vazut de drumul sau,lasandu-ma in noaptea vietii mele...evident cum ca sufletu-mi are ratiunea lui pe care ratiunea mea nu-l poate intelege,si de atunci plange in fiece zi de zici ca a devenit izvorul unui rau din care alti oameni isi astampara setea zi dupa zi...trecand din metafora in viata-mi reala..imi asortez costumul iubitului cu ce poate sa ma mai tina aparent vie..o cafea neagra fara zahar..si o cufundare in lumea mea ce nu intelege lumea in care traieste,insa viseaza la o lume in care poate exista..doar dincolo de stele..si in creatia altora,singurul suras al tragediei mele...

Tweet

Publicat de: mihaela ryana pop la data de: 06-02-2010, 3:26 pm
Cuvinte cheie: tristete | visare

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii