Cu faţa la altarul cerului mă-nchin,
Căci nu ştiu ce taine,
Dincolo de el ascunde,
Tu Doamne ! De eşti al meu stăpân,
Mă îmbarcă pe a ta corabie.
Mă simt fărâmă de nimic,
În universul tău misterios,
Şi infinit de mare,
Mă întreb, Ce rol are?
Al meu destin,
În teancul tău,
De suflete rătăcitoare.
Căci mi-ai dat minte să gândesc,
Dar vai ! Ce minte scurtă,
Care m-ajută să trăiesc,
Şi să-mi învârt destinul,
În juru-mi pe orbită.
Şi Doamne ! Cum să nu doresc,
Să ştiu, în infinitu-ţi univers,
Viaţa mea şi-a celorlalţi,
Oare la ce ajută. ?
Cu faţa la altarul cerului mă închin,
Fărâmă de ţărânâ şi nimic ce sunt,
Ţie Doamne, de eşti al meu stăpân,
Îţi mulţumesc acum, cât mai am timp.
Până al meu pământ voi părăsi,
Ştiu ce am fost, dar nu şi ce voi fi,
Decât că sunt un suflet rătăcit,
Fărâmă de ţărână şi nimic,
Ca toate celelalte.
27 –01 –2004
Publicat de: Mahok Valeria la data de: 29-04-2011, 10:39 pm
Cuvinte cheie:
GANDURI
Fărâmă de nimic - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
