Eşti ca un cerc cu un sfârşit
O floare fără asfinţit,
Un curcubeu într-un pahar
Eşti răsăritul meu amar

Eşti dimineaţa din amurg
Albia mea prin care curg,
Un drum străbătut fără paşi
Un zbor dormit printr-un oraş

Eşti gândul meu de neuitat
Copacul care din pădure a plecat,
Un soare de două braţe încă necuprins
Esti idealul de mine încă neatins

Eşti dansul meu împleticit
Surâsul unui om înmărmurit,
Speranţa unei lacrimi în cădere
Când m-am trezit din zbor fără putere

Eşti imaginea pe care-o văd fără-ncetare
Zambetul care nu mă lasa sa cad în uitare,
Ziua-n care m-am îndrăgostit şi de trăit fără n-am mai putut
Eşti ca un cerc cu un început

Publicat de: Nicu Minulian la data de: 07-12-2009, 8:41 pm
Cuvinte cheie: existenta | zbor