Ieri,
eram un boboc
desprins
din neştirea gândului,
floarea inocenţei!
Azi,
frunză risipită pe alee,
jumatatea timpului
absorbit
de ecoul cuvintelor
plutind în derivă,
neobosită corabie,
călcată-n picioare,
frântă
din deznădejdea
frumuseţii multului
spus în cuvinte!
Sunt,
aleea pe care trec
neobosiţi
îndrăgostiţii vremii,
locul umbrit
adăpost de jurăminte,
sigur din dragoste spuse!
Banca, popas al celor doi,
el şi ea îmbrăţişaţi,
pierduţi
în labirintul iubirii împărtăşite,
timpul trecut şi cel de-acum
înlăcrimat,
în neputinţă sunt.
Exist!
Publicat de: Ionela Horge la data de: 18-04-2011, 5:51 pm
Cuvinte cheie:
sunt