A mai trecut o zi şi nu s-a întâmplat nimic nou, deosebit...
Aceleaşi frunze convertite la urbanism tremurau în faţa vântului vagabond, acelaşi soare se izbea de peretele format din particule de praf şi mă lovea pe mine indirect, prin reflexiile din geamurile deformate de atâtea şi atâtea chipuri care apasă zilnic dinăuntru, în încercarea zadarnică de a-şi arunca dincolo, afară, în mulţimea anonimă, gândurile grele, apăsătoare, aceleaşi păsărele mutante care vor mai rămâne aici până ce copacul, împovărat de atâta rutină, se va fi adaptat şi el şi se va transforma într-un stâlp de iluminat, acelaşi răsărit trucat, pentru care este nevoie de subtitrarea rostită a celor din jur, neînţelegând astfel cum deja soarele este în plenitudinea sa, fără a-şi consuma etapele clasice, remarcate în alte împrejurări...

Tweet

Publicat de: PENEA VICTOR la data de: 14-08-2009, 2:37 am
Cuvinte cheie: om | zi | timp | natura | rutina

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii