Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     EU CEL DE AZI - Partea 2: Constiinta si Credinta - back


„Dacă duci în mână pietre crezând că sunt diamante, eu n-am să-ţi spun să renunţi la acele pietre, ci am să-ţi spun doar: „Fii atent şi mai uită-te o dată!”. Dacă vezi singur că nu sunt diamante, mai e nevoie să renunţi la ele? Îţi vor cădea din mână de la sine. De fapt, dacă mai vrei totuşi să le cari, va trebui să faci un efort mare, îţi va trebui o mare voinţă să le mai cari. Însă nu poţi să le mai cari mult. O dată ce ai văzut că sunt inutile, fără rost, nu se poate să nu le arunci. Şi o dată ce ai mâinile goale, cauţi adevăratele comori. Iar adevăratele comori nu se află în viitor.
Adevăratele comori se află aici şi acum.”
OSHO


Am găsit puterea de a scrie aceste rânduri în credinţa că ele vor reprezenta încă un pas pe lungul drum al Cunoaşterii de Sine, că vor putea trezi în cât mai mulţi oameni dorinţa de a căuta, fără nici un fel de prejudecăţi, Adevărul din Noi.
Se spune tot mai des că Omenirea se poate izbăvi numai prin Credinţă.
Pornind pe acest drum nu trebuie uitat nici un moment să privim cu mult discernământ tot ceea ce înseamnă Credinţă întrucât noi, oamenii, putem ajunge să credem orice, mai ales ceea ce dorim şi nu de puţine ori ceea ce doresc alţii.
Acest adevăr despre Credinţă sugerează ideea că de fapt izbăvirea Omenirii nu poate veni decât pe poarta înţelepciunii, iar cele ce urmează vor dovedi acest lucru.
Aşa cum am mai spus, în Natură acţionează o serie de Principii şi Legi Fundamentale despre care deja putem afirma, cu destulă certitudine, că au un caracter Universal. Tributari însă obisnuinţei noastre de a considera că totul trebuie să aibă un început şi un sfârşit, am ajuns să credem că acest sistem de Principii şi Legi Universale, a căror simplitate şi armonie ne uimeşte pur şi simplu, nu poate decât să fi fost creat de cineva, infinit superior, capabil de o asemenea Creaţie, la un moment originar ce ar fi constituit „Clipa initială”, „Începutul Începuturilor”, momentul în care din Nimic şi Nemişcare a început TOTUL.
De asemeni, acelaşi mod determinist de a privi lucrurile ne face să nu putem accepta realităţile lumii în care trăim decât găsindu-le un scop, un sens, un rost. Am ajuns să credem că însăşi apariţia şi existenţa noastră ca fiinţe inteligente şi conştiente are un scop, că suntem aici pe Pământ deoarece era necesar să fim şi că vom dispărea din forma pe care o avem astăzi atunci când ne vom fi îndeplinit menirea.
Oricum, fie pentru că aşa am fost Creaţi, fie pentru că aşa am ajuns să fim în urma unui proces îndelungat de evoluţie care, în cea mai mare parte a lui, s-a desfăşurat ca o consecinţă a acţiunii oarbe a Principiilor şi Legilor Universale, am apărut şi ne-am dezvoltat noi, entităti Universale capabile de a privi Conştient la tot ceea ce le înconjoară.
În acest fel, am ajuns să cunoaştem multe din Legile şi Principiile care guvernează lumea înconjuratoare şi să înţelegem că stă în puterea noastră de a face ca modul de manifestare a acestor Legi şi Principii să devină mai mult benefic decât distructiv pentru prezentul şi viitorul nostru.
Ştim deja că apariţia şi evoluţia Omului pe Pământ a condus în timp la naşterea, alături de Universul pe care marea noastră majoritate l-am conştientizat deja, a unui nou Univers, reprezentat de ceea ce am devenit noi înşine, prin Evoluţie.
Sub fascinaţia marilor descoperiri făcute în direcţia mai bunei cunoaşteri a Universului Înconjurător, cei mai mulţi dintre noi am scăpat din vedere cercetarea Universului nostru Interior. Am ajuns astfel la a fi surprinşi de multe ori de formele în care acest Univers îşi face simţită prezenţa.

Astfel, în efortul de a se întelege pe el şi lumea înconjurătoare, efort apărut la Om odată cu dobândirea Conştiinţei de Sine, se disting două tendinţe sau curente:

a) Curentul Occidental, care excelează în conştientizarea aspectului material, si
b) Curentul Oriental, care excelează în conştientizarea aspectului spiritual.

Curentul Occidental a dezvoltat puterea Omului de a se armoniza prin cunoaştere şi înţelegere cu Universul în care s-a născut.

Curentul Oriental a dezvoltat puterea Omului de a se armoniza prin înţelegere şi cunoaştere cu Universul născut prin el.

Nici unul însă, dintre aceste două Curente de gândire, singur, nu poate defini Omul în plenitudinea sa. Definirea nu poate fi decât parţială. Numai privit din ambele puncte de vedere Omul poate să apară în întregul său, în tot ceea ce reprezintă. Cele două Curente nu sunt antagoniste, nu se exclud reciproc aşa cum, în mod eronat, se afirmă nu de puţine ori. Ele sunt complementare şi totul vine să confirme aceasta.
Aş vrea să gândim acum puţin despre Evoluţie în general şi despre Evoluţia Omului, în special.
Atâta timp cât Omul va exista, se va manifesta şi tendinţa lui de a evolua.
Evoluţia Omului înseamnă perfecţionare prin cunoaştere, iar cunoaşterea nu are limite. Totdeauna va rămâne ceva necunoscut, totdeauna vor apărea probleme care se cer rezolvate.
Este interesant de observat că dacă Evoluţia înlesneşte posibilitatea rezolvării unor probleme din ce în ce mai complexe, nu de puţine ori aceste probleme complexe sunt generate de ea însăşi.
În etapa actuală a evoluţiei noastre, când se poate observa un interes crescând pentru conştientizarea Universului nostru Interior, o atenţie deosebită trebuie acordată semnificaţiei noţiunilor de Credinţă şi Conştinţă, modului în care acestea ne influenţează Acţiunile, legăturii lor cu Instinctele noastre.
Suntem robii Instinctelor noastre dar vom acţiona întotdeauna după cum ne dictează Convingerile şi Credinţa.
Între Conştiinţă şi Credinţă există o legatură atât de profundă încât, la prima vedere, ai putea crede că reprezintă acelaşi lucru dar, în procesul Devenirii Umane, rolul primordial îl are totuşi evoluţia Conştiinţei. Aceasta deoarece Conştiinţa este mai mult decât Credinţa şi nu invers.
Pe scara teoretic infinită a Evoluţiei, fiinţele se plasează pe diferite trepte.
Partea superioară a acestei scări este ocupată numai de Oameni, ei înşişi aflându-se pe trepte diferite.
Măsura gradului de evoluţie pe care l-a atins un Om este dată de nivelul de evoluţie al Conştiinţei sale de Sine.
Procesul de evoluţie a Conştiinţei de Sine nu este însă un drum lipsit de pericole. Dimpotrivă, îl putem considera ca fiind poate cel mai periculos drum pe care Omenirea l-a cunoscut în istoria sa.
De ce este aşa, poate fi uşor înţeles dacă analizăm mai în profunzime legătura dintre Conştiinţă, Credinţă şi Convingere.
Poate să pară surprinzător dar, de multe ori, oamenii pot ajunge să creadă orice.
Atunci când un om capătă o Credinţă, chiar şi atunci când aceasta nu are caracter religios, în el parcă se descătuşează nişte energii uriaşe, despre care habar nu avea.
Comportamentul şi atitudinea sa, ulterior formării respectivei forme de Credinţă, se modifică, uneori radical. Până şi fizionomia se poate schimba, ca să nu mai vorbim despre starea sufletească.
Prin Credinţă te poţi vindeca sau te poţi îmbolnăvi. În virtutea Credinţei lor, oamenii pot deveni mai buni sau mai răi, martiri sau criminali.
Observam in prezent cum, din ce în ce mai des, ni se spune să căutăm Calea spre Adevăr în noi înşine.
Dacă ar fi doar atât ar fi încă foarte bine dar, de obicei, ni se cere să căutăm un anumit Adevăr, să recunoaştem, de multe ori foarte tentant.
Căutându-l cu perseverenţă şi mai ales cu dorinţa de a-l găsi, în mod sigur vom dobândi Credinţa că l-am găsit. Vom avea revelaţii, ne vom schimba felul de a gândi, de a privi viaţa, şi toate acestea, o să credem, datorită „Adevărului” descoperit, fără să realizăm că de fapt nu cunoaşterea „Adevărului” ne-a schimbat ci Credinţa în el.
“Budistul, creştinul, musulmanul sau evreul poate obţine rezultate asemănătoare în rugăciune şi aceasta nu datorită religiei, a ritualurilor, a liturghiei, a incantaţiilor, a sacrificiilor sau ofrandelor specifice fiecărui cult în parte, ci doar datorită credinţei lui, a receptivităţii faţă de lucrul pentru care s-a rugat. Legea vieţii este o lege a credinţei şi credinţa poate fi definită pe scurt ca exprimând gândul întreţinut mereu în minte.” – Joseph Murphy.
Pe drumul vieţii însă, nu este bine să pornim căutând un anumit Adevar.
Din clipa în care am ajuns să credem cu convingere în el, pentru noi, orice „Adevăr” devine Absolut şi va fi foarte greu, dacă nu imposibil, să ne fie schimbată această convingere chiar dacă ni se vor aduce contra-argumente care, în mod normal, ar fi convingătoare. A ajunge să ai Conştiinţa unei stări de fapt înseamnă a ajunge să crezi cu convingere că aşa este.
Formarea unei anumite forme de Conştiinţă apare deci ca rezultat al formării şi întăririi unei Credinţe.
Pericolul major este că destui oameni, şi nu întotdeauna bine intenţionaţi, sunt deosebit de grijulii în acestă privinţă. De ce?... Este foarte simplu: deoarece ştiu că orice acţiune a noastră este urmarea unei Credinţe, a unei Convingeri, deci a unei anumite Conştiinţe.
Aceşti oameni caută să se folosească de adevărul conform căruia aceia care vor reuşi să stăpânească Conştiinţele pot stăpâni Lumea.
Noi, cei mulţi, aflaţi în pericol de a fi stăpâniţi, putem evita aceasta numai ajungând proprii nostri stăpâni, pornind de la întelegerea mecanismului prin care se formează Conştiinţele.
Complicat dacă este privit în amănuntul său, acest mecanism are totuşi o structură deterministă deosebit de simplă.
Astfel, acţiunile noastre sunt determinate de Conştiinţă, formarea unei Conştiinţe nu se poate face decât prin dobândirea Credinţei corespunzătoare, întărită de Convingere, iar, la rândul său, procesul de formare a Credinţelor şi Convingerilor poate avea loc pe mai multe căi şi în mai multe etape.
Sintetizând, apar următoarele 5 variante ale acestui lanţ determinist:



1. Varianta ştiinţifică (experimentală):
Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3 Etapa 4 Etapa 5
cunoaştere convingere credinţă conştiinţă acţiuni

2. Varianta mistică (spirituală):
Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3 Etapa 4 Etapa 5
înţelegere convingere credinţă conştiinţă acţiuni

3. Varianta religioasă
Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3 Etapa 4 Etapa 5
sugestie credinţă convingere conştiinţă acţiuni

4. Varianta manipulării
Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3 Etapa 4 Etapa 5
sugestie convingere credinţă conştiinţă acţiuni

5. Varianta autosugestiei
Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3 Etapa 4 Etapa 5
autosugestie autoconvingere credinţă conştiinţă acţiuni


Nu este tema cărţii de faţă să aprofundeze prezentarea fiecăreia dintre cele cinci variante. Au făcut-o şi o fac încă foarte bine multi alţi gânditori. Nu vom scoate în evidenţă decât acele aspecte care sunt importante pentru a cunoaşte şi întelege mai bine Conştiinţa în general şi Conştiinţa de Sine în mod special.
Este cel putin ciudat faptul că sensul pe care am ajuns să credem că îl au Viaţa şi Evoluţia se apropie surprinzător de mult de dorinţa noastră de a dobândi Binele, Fericirea Supremă, Nemurirea.
Este mai mult decât minunat să credem că viaţa noastră nu are sfârşit, că moartea nu este altceva decât trecerea într-o altă lume, mai bună, în care fericirea este veşnică, unde îi vom reîntâlni pe cei dragi, unde dorinţele noastre de dreptate se vor realiza prin mâna Judecătorului Suprem, cei răi plătind pentru răutatea lor iar cei buni fiind răsplătiţi.
Puterea noastră de a suporta cele mai defavorabile situaţii vine din tăria de a accepta şi de a fi pregătiţi chiar şi pentru cea mai rea alternativă.
Spre exemplu, din momentul în care ne împăcăm cu ideea morţii, adică atunci când ajungem să credem cu convingere că moartea nu înseamnă sfârşitul absolut, că ceea ce preţuim cel mai mult, Conştiinţa, va dăinui şi după moarte, nimic din această lume nu mai poate fi de nesuportat deoarece dobândim încrederea şi speranţa că, măcar după moarte, vom ajunge să cunoaştem Fericirea, Dreptatea, Adevărul, Binele.
Eu am însă convingerea că, mai mult decât dorinţa de a suporta viaţa, în firea Omului stă dorinţa lui de a ieşi învingător în lupta cu aceasta şi că nu este bine să credem că viaţa ar avea un scop, oricât de frumos şi de tentant ar părea acesta, până când nu vom ajunge la un nivel de cunoaştere şi de înţelegere a vieţii care să ne poată permite formarea unei convingeri în acest sens.
Nu susţin că viaţa nu ar putea să aibă un scop precis ci doar că este de dorit să ne formăm singuri Conştiinţa existenţei acestuia, păstrându-ne discernământul, pentru simplul motiv că existenţa sugestiei ar include riscul apariţiei Credinţei într-un „Adevăr” subiectiv.
Pentru a putea da un răspuns întrebărilor fundamentale care au însoţit Omenirea de la apariţia sa şi până în prezent privind Marele Început, Creaţia, Conştientizarea Omului şi Sensul Existenţei, religiile au avut nevoie de două miracole: Actul Creaţiei şi Conştientizarea Omului.
Oricine urmează această cale, religioasă, pentru a-şi răspunde întrebărilor fundamentale, trebuie mai întâi să ajungă să creadă, fără a putea beneficia de la început de argumente convingătoare, realitatea acestor miracole, cu alte cuvinte existenţa Creatorului.
I se promite însă că argumentele vor veni odată cu dobândirea Credinţei şi că acestea vor fi convingătoare; lucru de altfel neîndoielnic întrucât prin Credinţă se poate ajunge la Convingere iar din acest punct, calea spre formarea unei Conştiinţe este larg deschisă.
Dacă mi s-ar cere să definesc religia, aş spune că este mult adevăr îmbinat deosebit de armonios cu aspecte îndoielnice, peste care se poate trece numai prin credinţă, realizând o culme de mareţie, frumuseţe şi perfecţiune.
În realitate însă, ne vine de fapt mai uşor să preferăm această cale deoarece avem nevoie să ne ştim ocrotiţi, să avem convingerea că există cineva mai mare ca noi, un Tată al nostru, care, mai devreme sau mai târziu, ne va face dreptate. Avem nevoie să credem asta asemeni copilului care nu se poate lipsi de ocrotirea părintească.
Oare nu a venit timpul şi nu avem oare deja posibilitatea să ne maturizăm, să ne luăm destinul în propriile noastre mâini, să depăşim stadiul copilariei Umanităţii?...
Dacă vă veti hotărâ să faceţi asta, este bine să porniţi mai întâi de la conştientizarea unităţii şi armoniei care se pare că există între cele două Universuri despre care avem cunoştinţă: Universul în care ne-am născut şi Universul născut prin noi.
Vom fi poate descumpăniţi în primul moment, atunci când vom realiza că Dumnezeu ar putea să nu fie undeva în ceruri, în afara noastră, privindu-ne părinteşte, ci că el ar putea fi în fiecare dintre noi, că de fapt Dumnezeu ar fi simbolul pe care l-am dat pentru tot ce este mai bun în noi, exprimând dorinţa noastră de Speranţă, dorinţa noastră de a cunoaşte Binele, Fericirea, Nemurirea.
În realitate, depinde numai de noi a făuri Binele, Fericirea, Nemurirea aici pe Pământ, prin crearea şi asigurarea tuturor condiţiilor pentru ca tot mai mulţi Oameni să ajungă la niveluri din ce în ce mai evoluate ale Conştiinţei de Sine.
Dacă tot e să găsim un scop vieţii, evoluţiei, atunci acesta nu merită a fi altul decât realizarea deplinei armonii în procesul integrării matur înţelese a Universului din noi în Marele Univers, prin cunoaşterea cât mai profundă a modului în care acţionează Principiile şi Legile Universale.
Ceea ce ştim deocamdată sigur este că astfel de Legi şi Principii există, că au un caracter Universal care până acum nu a fost infirmat, şi că acţiunea lor se poate manifesta în bine sau în rău.
Întrucât orice bine are şi partea lui de rău şi orice rău are şi partea lui de bine, conchidem că aprecierea sensului acestor acţiuni trebuie să fie făcută cu mult discernământ.
A crede, în acest moment, mai mult reprezintă pură speculaţie.
Până la noi probe edificatoare, la care vom ajunge fără îndoială, este bine totuşi să urmăm cele mai realiste variante privind formarea Conştiinţelor, chiar dacă acest drum spre aflarea Adevărurilor va fi mai lung, chiar dacă celelalte variante ar sugera mai repede „Adevăruri” înălţătoare şi sublime. Pare greu, dacă nu chiar imposibil în multe cazuri.
Soluţia este însă extrem de simplă şi la îndemâna tuturor. Nu pare, dar este totusi foarte simplu ceea ce trebuie făcut pentru a ne elibera de sub puterea Sugestiei şi a deveni Oameni Liberi, spirite independente şi deplin stăpâne pe viaţa lor, pentru că, din fericire, natura ne-a înzestrat cu puterea de a fi Conştienţi, cu alte cuvinte de a putea avea Conştienţă.
Tot ceea ce trebuie făcut este efortul de a ne antrena permanent Discernământul Conştient, adică acea capacitate de a gândi independent, de a avea permanent Conştienţa trează, de a sesiza, analiza, înţelege, filtra, accepta, numai ceea ce ni se potriveşte şi, abia după acestea toate, de a asimila o Sugestie venită din afara sau din interiorul minţii noastre şi de a transfera-o în Subconştient ca Nouă Conştiinţă (Credinţă şi Convingere).
Subconştientul Uman, atât cât a reuşit să fie înţeles, are puterea de a transforma în realitate ceea ce există ca şi Conştiinţă.
“Miraculoasele puteri ale subconştientului existau dinainte ca noi să ne naştem. Înainte să ia nastere vreo biserică sau chiar lumea însăşi, aşa cum o cunoaştem noi astăzi. Marile adevăruri eterne, marile principii ale vieţii preced toate religiile.
Tot ceea ce trebuie să faceţi este să vă uniţi mentalul şi psihicul, focalizându-le cu putere asupra a ceea ce doriţi să manifestaţi.
Există în fiinţa umană o adevărată “mină de aur”, o bogăţie inestimabilă de unde puteţi “extrage” tot ce aveţi nevoie pentru a trăi o viaţă splendidă, fericită şi îndestulată. Mulţi oameni dorm profund, neavând nici o idee despre acest tezaur de infinită inteligenţă şi dragoste ce sălăşluieşte în ei.
O bucată de oţel magnetizată poate sa atragă şi să ridice o cantitate de fier ce cântăreşte de 12 ori mai mult decât ea, dar aceeaşi bucată de otel nu poate ridica deloc o pană. Tot astfel există două feluri de oameni: pe de o parte sunt cei “magnetizaţi”, plini de încredere şi speranţă, care ştiu că s-au născut pentru a reuşi în tot ceea ce întreprind; iar pe de altă parte sunt cei “demagnetizaţi”, plini de îndoieli şi de teamă, de incertitudini, de prejudecăţi si superstiţii. Cand se iveşte o ocazie bună aceştia îşi spun: “Dacă eşuez… mi-aş putea pierde banii … oamenii vor râde de mine ...” Acest tip de om nu va ajunge niciodată prea departe în viaţă pentru că, fiindu-i frică să înainteze, va prefera să stea pe loc.
Marele secret al reuşitei, transmis din generaţie în generaţie din timpuri imemoriale, rezidă în puterea miraculoasă , creatoare, ce sălăşluieste în subconştient, secret ţinut şi ocultat în ultimul loc în care cei mai mulţi dintre noi l-am fi căutat vreodată.” – Joseph Murphy.
Când ţi-ai format o Conştiinţă înseamnă că eşti acordat cu energia acelei Conştiinţe şi vei atrage către tine, sau te vei îndrepta spre, tot ceea ce vibrază la fel cu această Conştiinţă: oameni, fapte, împrejurări, oportunităţi, lucruri bune sau lucruri rele. Ce se aseamănă se adună!...
Suntem ceea ce ajungem să credem şi să gândim cu convingere că suntem!...
“Este un adevar universal, că tot ceea ce imprimaţi în subconştient se va exprima pe ecranul vieţii sub forma unei condiţionări, a unei experienţe sau a unui eveniment anume.
Legile subconştientului sunt legi care implică foarte mult puterea credinţei din partea unei fiinţe umane. Prin urmare, trebuie să credeţi în acţiunea sa, să credeţi chiar în uriaşa putere a credinţei. Tot ceea ce vi se întâmplă, evenimentele, condiţionările şi chiar acţiunile pe care le întreprindeţi sunt reacţii ale subconştientului la gândurile cultivate cu perseverenţă în minte.
Este important de ştiut că nu atât obiectul credinţei este esenţial, ci însăşi credinţa fermă menţinută cu tărie şi hotărâre nezdruncinată este cea care va duce la obţinerea rezultatului scontat.” - Joseph Murphy.
Ştim sigur că aceste lucruri se întâmplă la nivel individual. Ar fi posibil, unii afirmă acest lucru, să existe şi un Subconştient Colectiv, Planetar, ale cărui puteri de transformare în realitate a unei forme de Conştiinţă Colectivă ar putea fi absolut uriaşe.
Este, deci, foarte important ce fel de Conştiinţe ne formăm.
Subconştientul nu este decât un simplu executant, e adevărat extrem de puternic, care îndeplineşte cu siguranţă şi întocmai ordinele primite, dar fără capacitate de gândire proprie şi discernământ, aşa cum le cunoaştem noi.
Pentru Subconştient apariţia unei forme de Constiinţă este similară primirii semnăturii pe ordinul ce trebuie să-l îndeplinească. Credinţa pe care s-a constituit Conştiinţa respectivă este ordinul primit. Până când Credinţa nu devine Conştiinţă, ordinul nu este semnat iar fără semnătură nu există ordin, fără ordin nu se mişcă nimic.
Conştiinţa este singura semnătură pe care o recunoaşte şi o acceptă Subconstientul.
“Priviţi in jurul vostru şi, oriunde v-aţi afla, veţi remarca uşor că marea majoritate a oamenilor trăieşte în lumea exterioară; doar cei cu adevărat iluminati se preocupă intens de descoperirea formidabilelor lumi subtile şi spirituale din interiorul lor. Amintiţi-vă că lumea interioară este formată din chiar gândurile, sentimentele şi imaginile mentale care creează lumea exterioară.
Ca urmare, singura şi adevărata putere creatoare este lumea din noi şi orice fenomen cu care ne confruntăm în exterior este de fapt creat chiar de noi înşine în mod conştient sau inconştient, în universul interior.” – Joseph Murphy.
Atenţie însă!...
Orice formă de îndoială anulează ordinul.
Aceasta deoarece apariţia îndoielii înseamnă pierderea fie a Credinţei fie a Convingerii, iar fără Credinţă ori fără Convingere nu există Conştiinţă.
Noi oamenii, avem Credinţe multe şi diferite: asupra apariţiei vieţii, asupra apariţiei Omului, asupra multor altor lucruri, mai mult sau mai puţin fundamentale. Dobândim însă Conştiinţa unui lucru numai dacă ajungem să credem cu convingere în acel lucru.
Şi Binele şi Răul îşi au sălaşul în Oameni. Apar drept consecinţe ale Acţiunilor pe care aceştia le întreprind. Întrucât Acţiunile oamenilor au la bază Credinţele lor, realizăm că este foarte important ce ajunge să creadă un Om, întrucât el va acţiona întotdeauna, atunci când o face conştient, în sensul satisfacerii propriului său Interes sau a propriei sale Credinţe.
Este însă greşit a crede că doar arătându-i că face rău sau forţându-l să nu facă acest rău putem îndrepta un om. Dacă motivaţia (interesul sau credinţa) rămâne sau reapare, pentru satisfacerea ei, omul va continua să aibă tendinţa de a nu ţine seama de efectele negative ale acţiunilor sale asupra celorlalţi.
Ştim însă că pentru satisfacerea aceleiaşi motivaţii pot fi mai multe căi. Alegerea uneia dintre ele depinde de nivelul de evoluţie al Conştiinţei de Sine a Omului respectiv, atunci când alegerea este făcută Conştient.
Cu cât calea aleasă este mai puţin distructivă cu atât înseamnă că s-a datorat unui nivel de Conştiinţă de Sine mai evoluat.


Publicat de: Constantin Vasile Ionescu la data de: 29-01-2014, 9:03 am
Cuvinte cheie: EU CEL DE AZI | constiinta de sine | constiinta | credinta | evolutie



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
O placere este mai mare cand vine pe neasteptate.
Autor: Theophile de Viau - Categorie: Placere .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 51 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Silvia Bebereche - 22-09-2018, 9:30 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 22-09-2018, 5:40 pm

Silvia Bebereche - 20-09-2018, 9:21 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 25-06-2018, 12:18 pm

Silvia Bebereche - 22-06-2018, 11:27 am

Silvia Bebereche - 25-05-2018, 10:16 am

Silvia Bebereche - 25-05-2018, 10:14 am

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 65 ani
Texte publicate: 17


Fara Poza

Contact Cultural - Mircea Duca
S-a nascut in data de 31-Martie-1978
, Judet: Cluj
Varsta: 40 ani
Texte publicate: 21

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects