Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     ETAPE ÎN EVOLUȚIA UMANĂ (II) - back


Voi încerca să continui subiectul de ieri.
Este foarte important să reții că omul nu a fost mereu așa cum este astăzi. Componentele despre care ți-am vorbit s-au adăugat treptat. Omul actual este în situația în care, începând cu anul 1413, aproximativ, a început să-și adauge în structura sa sufletească și ultima componentă, sufletul conștienței. Durata în care o astfel de componentă ajunge la maturitate, să zicem, este de 2160 de ani, ani care reprezintă 1\12 din anul platonician. Altfel spus, acești 2160 de ani pământeni ar fi echivalentul unei luni macrocosmice. Parcă am mai vorbit despre asta. Fiecare componentă sufletească are caracterisiticile ei însoțite de aptitudinile corespunzătoare transmise entității umane. Până să aibă prima componentă sufletească, adică sufletul senzației, ceea ce exista se putea numi animalitate, adică exact aceleași componente pe care le posedă și regnul animal, astăzi. Abia cu primirea Eului și apariția sufletului senzației el se poate numi, cât de cât, om. Dar, acest om nu putea încă gândi. Cunoaștere lui era de natură revelată și când spun asta mă refer la cei mai avansați indivizi. Majoritatea se zbătea încă în desprinderea de animalitate. Este perioada adevăratei gnose, adică perioada cunoașterii revelate, cum spuneam. Zic, adevărata gnosă pentru a o delimita de curentul religios care poartă același nume și care apare mult mai târziu. Este o perioadă în care entități superioare gândeau în om sau chiar coborau și îndrumau omenirea fie direct, fie prin inițiați. Este perioada mitologiei. Da, mitologia nu este o poveste! Dar cui să-i spui asta!? Te-ar crede cineva? Omul, abia ieșit din animalitate nu avea încă rațiune, deci nu putea gândi. Era un primitiv supus senzațiilor. Abia ieșise de sub incidența legilor naturii; lupta pentru existență, perpetuarea speciei... făcând primii pași spre ceea ce mai târziu se va numi o viață socială. Singura lege care îi putea fi aplicată în acele vremuri era ceva de genul „legii talionului”; ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Teama de durerea fizică era criteriul de corecție. Nu existau încă nici religiile în sensul î,n care există azi, pentru că legătura cu lumea spirituală nu era încă complet ruptă. Existau doar centre de inițiere pentru o mână de aleși. După moarte, sufletul omului avea un cu totul alt traseu ca cel de astăzi. O să discutăm și despre asta, dacă o să te mai țină curiozitatea. Hadesul, și Tartarul nu erau nici ele povești. Abia după ce omul a primit sufletul rațiunii a început să semene treptat cu cel de azi. Ceea ce avea înainte de rațiune era o memorie fenomenală, cum astăzi nu mai există. Cunoașterea pe care omul o primea, de exemplu în perioada atlantă, era memorată. Această mega-memorie s-a pierdut fiind înlocuită cu rațiunea. Noțiunea de morală... nici urmă de ea! Noțiuni ca: greșeală, păcat, morală... nu pot fi înțelese fără rațiune. Morala poți s-o pretinzi cuiva abia după ce el este stăpân pe faptele sale, iar pentru asta este nevoie de o cunoaștere intelectiv-rațională. Liberul-arbitru nu funcționează fără rațiune. Sufletul rațiunii a început să se profileze în om abia după anul 747 îdH. Este data de la care începe practic istoria omenirii. Dovezile scrise, din perioada anterioară, se datorau marilor inițiați. Inițiat însemnând o persoană care accede la o stare superioară de conștiență într-un moment în care această conștiență nu intră în normalul evolutiv omenesc. Un inițiat din perioada sufletului senzației avea deja conștiența pe care o avem noi toți acum, iar la fiecare nivel de conștiență se schimbă și modalitatea de cunoaștere. Spuneam de istorie. De ce crezi tu că perioada marilor filosofi este după anul 700 îdH? Și nu mă refer doar la greci. China, trecea în acele timpuri prin perioada celor o sută de școli filozofice. Istoria nu începe odată cu scrisul, cu apariția dovezilor scrise. Scrisul apare, ca posibilitate, odată cu sufletul rațiunii. Deci, istoria începe abia după ce omul a primit sufletul rațiunii. El este marele reper! Acum omul este capabil să înțeleagă pentru că acum gândește. Cunoașterea intelectiv-rațională, cea de care... abuzăm noi astăzi, este un proces care are la bază gândirea. Se spune că procesul de gândire este oarecum definitivat, în entitatea umană, abia după Descartes. Sintagma: „dubito ergo cogito, cogito ergo sum” este luată ca nou reper. Asta ca o paranteză. Acum poate să apară și legea, pentru că omul devine responsabil, el poate să înțeleagă folosindu-și rațiunea. Și ea, lege morală, apare odată cu iudaismul. O să-mi replici că legile biblice au apărut odată cu fuga din Egipt, adică puțin după 1300, pe muntele Sinai. Da, dar legea talionului, care nu are nimic în comun cu moralitatea, a fost valabilă în Iudea până în anii 400 îdH! Abia acum omul poate fi tras la răspundere pentru faptele lui. Abia de acum înainte i se vor contoriza păcatele. Dar asta nu înseamnă că omul devine moral prin rațiune. Acum el abia află de ea! Ar mai fi de subliniat, în acest punct, un mic mare detaliu referitor la iudaism. Iudaismul nu ar fi fost chiar prima credința într-un Dumnezeu unic. Marea deosebire, însă, care o departaja de celelalte, era și este, că Dumnezeul unic al iudeilor, al nostru, al tuturor, era perceput ca un Dumnezeu moral. Dacă înainte de sufletul rațiunii omul era o ființă a instinctelor, acum devine o ființă rațională dar supusă interesului. Sufletul rațiunii este folosit spre a-i satisface poftele care îi parvin prin senzații. Morala devine o problemă personală a omului abia după ce el primește sufletul conștienței, adică după anul 1413. Se numește așa pentru că este practic cămașa Eului spiritual, locul de unde ne vin nouă impulsurile spre moralitate. Sufletul conștienței, conștientizează existența spiritului, de unde și numele. Omul devine cât de cât moral din momentul în care rațiunea sa schimbă direcția dinspre sufletul senzației spre cel al conștienței. Morala este, ca orice altă calitate, produsul cunoașterii. Omul învață încă și astăzi să fie moral și o va mai face încă mult timp de acum înainte, tot așa cum, din zorii sufletului rațiunii, tot învățăm să gândim. Doamne, ajută!


Publicat de: octav semarian la data de: 05-07-2017, 12:39 pm
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Acest suflet al omului este moschee, templu si biserica.
Autor: Kazi Nazrul Islam - Categorie: Om .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 50 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Camelia Ardelean - 15-07-2017, 7:01 pm

Contact Cultural - 16-06-2017, 11:27 am

Camelia Ardelean - 06-05-2017, 11:17 pm

Camelia Ardelean - 06-05-2017, 11:14 pm
Dragi prieteni, de fiecare dată citesc cu mare interes și plăcere comentariile voastre și mă bucur de percepția fiecăruia, chiar dacă uneori, aceasta este diferită! Vă mulțumesc pentru răbdarea de a parcurge textele mele și pentru atenția ce le-o acordați!
Contact Cultural: nu știu la ce apă sălcie faci referire, te rog să fii mai explicit(ă)! J Așa cum bine punctează Nicoles, tristețea face parte din viață, poate mai mult decât bucuria, uneori, de aceea este normal să scriem și despre ea! Viața nu este numai zbor de fluturi și zumzet de albine, din păcate! Nu trebuie să-ți fie frică de tristețe, fiindcă ea ne ajută să apreciem mai mult binele din viața noastră! Mulțumesc mult de popas!
Silvia Bebereche: mulțumesc de cele 2, de fapt 3, catrene foarte reușite! Nu trebuie să-ți ceri scuze pentru intervenție, eu mă bucur de vizită și interes! J
Nicoles: mă bucur mult de rezonanță, mulțumesc! J
Vă îmbrățișez pe toți cu drag!

- 24-04-2017, 8:03 pm
prima intrebare: nimeni! nu e vorba de trup, citeste mai atent, straturile de fard se topesc, acele straturi desi aparent trebuiau sa protejeze, de fapt erau o incatusare, iar sufletul e cel care canta fiindca este eliberat de povara uratului.....
a doua: nu cred ca este
a treia: nu
a patra: ba da, chiar foarte sus
a cincea: este
a sasea: alegem ceea ce avem nevoie pentru a ne mantui
a saptea: poate fi, as inclina sa spun ca da, nu e usor sa mori triumfator
a opta: nu doar pacatul e greu, e mult mai sa te pastrezi curat, insa daca reusesti desigur ca nu poti intelege cealalta cale, eu am zis asa intr-o poezie:
Dar greu e sa zambesti,
Cand inima iti plange,
Sa fii cel care esti,
Cand tot in jur se frange....
a noua: frumosul nu poate fi iubit de cei care nu-l vad, pentru ca nu-l inteleg
a zecea: iubind nu gresim niciodata





Contact Cultural - 24-04-2017, 7:30 pm
…și cine poate topi trupul pentru a descătușa din suflet o melodie necântată?
E trupul o binecuvântare pentru sufletul încă în evoluție?
S-ar pierde sufletul liber în imensitatea eternității?
Nu ar putea încă zbura?
Este moartea triumfală garanția zborului liber și nestingherit, rațional și conștient, cu țel precis prin imensitatea eternității?
Pentru că sufletul trebuie să fie una cu eternitatea, pentru că cine nu e cu Mine, e împotriva Mea!
Să iubești desăvârșitul e simplu; e ușor, da..dar cât e de frumos să iubești frumosul!
De ce trebuie să alegem greul?
E greul condiția unei morți triumfale?
Păcatul e greu; să trăim doar în păcate ca să ne fie greu?!
De ce să suferim iubind frumosul doar pentru că există orbii?
Să-i stârpim.
Dar dacă-i stârpim facem urâtul, păcatul.
Putem iubi frumosul cu urâtul?
Putem greși iubind?
S-ar zice că da, dar aia nu-i iubire.
Cred că cel mult pasiune.
A iubi frumosul desăvârșit înseamnă a face frumos desăvârșit; asta fiind complet, adică tuturor.
De aici greul.

- 24-04-2017, 5:07 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Camelia Ardelean
S-a nascut in data de 02-Iunie-1972
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 45 ani
Texte publicate: 8


Fara Poza

Danuzia
S-a nascut in data de 12-Mai-1971
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 46 ani
Texte publicate: 7

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects