Pierduta-i lumea ce-am facut
Si plina de pacate,
Nimic vreodata n-am cerut,
Stiind ca nu se poate.

Dar nici un nimeni n-a avut
Ceva sa imi ofere,
Si-n timpul asta decazut,
Au incetat sa spere.

Si cum doar eu puteam sa zbor
Gandeau sa ma omoare,
M-am speriat la gandul lor,
Si m-am ascuns in mare.

Si suparat am fost pe ei,
Privind l-a lor pierzare,
Caci toti erau copii mei
Si-ai razelor de soare.

I-as fi iertat de-ar fi venit,
Sa-mi cada la picioare,
Iar pe curentul potrivit,
I-as fi-nvatat sa zboare.

Dar n-au calcat pe-a lor mandrie,
Chiar dac-aveau sa moara,
Facand din lumea mea;pustie
La fel c-odinioara.

In universul ce-am creat,
Domneste disperarea,
Acum privesc ingenunchiat,
Cum se destrama zarea.

Nu am putut ca sa-i ajut,
Mereu m-au refuzat,
Acum din tot ce am avut,
Nimic nu a scapat.

Tweet

Publicat de: Toma Ionut la data de: 05-01-2011, 5:33 pm
Cuvinte cheie: esec | creatie

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii