Cand seara, in linistea totala a naturii,
In compania Stelelor si a Lunii,
Te lasi purtat de fantezie-n departari,
Simti cum te cuprind valuri imense de fiori.

Inima iti bate mai des si mai puternic,
Iar stomacul iti devine un arici autentic,
Cand ecoul sunetului de primit mesaj,
Creeaza in jurul tau un adevarat miraj.

Picioarele ti se inmoaie tremurand,
Iar palmele-ti transpira vrand nevrand,
Stand pe spate, intr-o poiana verde,
In adierea vantului tot corpul ti se pierde.

Si intrebari cu miile iti vin atunci in minte,
De ce oare traiesti un tumult atat de fierbinte?
Cand noptile de toamna sunt placute si reci,
Nu poti sa arzi pentru o iubire ce a murit pe veci!

Un nod in gat iti urca de nu poti sa respiri,
Ochii-ti stralucesc in lacrimi si-n simtiri,
O frunza ce zbura, pe buze ti se asterne
Si o caldura, ca mangaierea, se misca-n corpul tau alene.

Gandul ca acolo, undeva, exista cineva
Ce scrie, citeste, sau pur si simplu este,
Poate fi normal, rational, sau chiar imaginar,
Dar corpul omului, ca si natura, e de multe ori bizar.

Tweet

Publicat de: Anda Maria Barbu la data de: 04-11-2011, 2:14 am
Cuvinte cheie: emotie | iubire | mesaj | fantezie

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii