Mă simt rece,
Sunt marmură de bună calitate,
Albă ori neagră,
Adus de peste ocean, cu uşurinţă,
Pe vapor şi avion,
Poate elicopter, nu se ştie sigur.
În jurul meu sunt şi de lemn,
Unele la fel ca mine,
Dar făcute prost, eu sunt bun.

În faţa mea,
Ori că-i sărbătoare,
Ori că-i Duminică,
Ori ziua celor adormiţi,
Vin şi în spatele meu pe carcasa veşnică,
Aşează buchete de flori.
În faţa mea, jos pe pământ,
Aprind lumânări,
Româneşti,
Ori greceşti,
Ori candele ca lumina să nu se stingă,
Ca adormitul să fie luminat,
Şi pe lumea nouă.
Unde e acum !

Ce jelesc,
Dar foarte tare,
Se ţin de mine, mă enervează,
Şi pleacă.
Eu tot singur rămân aici,
Printre atâtea cruci,
Indiferent ce vreme e afară,
Primăvară,
Vară,
Toamnă,
Iarnă.
Ori că-i cald,
Ori că-i frig,
Sau plouă, trebuie să stau aici.

( 2010, 15 noiembrie )

Tweet

Publicat de: Răzvan Claudiescu la data de: 09-05-2011, 11:48 am
Cuvinte cheie: poezie | elegiac | cimitir | literatura

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii