ea își croiește drumul ei, tikkun olam printre nașteri

împăcare cu rămășițele
cu pustiul chihlimbar
împăcare prin împărtășire
trebuie să mă împac cu păsările
și totuși nu mă împac niciodată
amânând vibrația pozitivă
ca pe un străin
îl alung pe el
îl alung pe el din Ierusalimul meu
dar el revine
nici ziua
nici noaptea
el revine
îți croieşte drumul lui
se umple cu timpul lui – înghite firimituri de kotel
vorbește pe limba lui de paie
îmi spune
eu
eu
eu
eu sunt sufletul t\u
de ce mă tot alungi?
sephirot acum
sephirot atunci
sephirot mereu
doar să plece de unde a venit
prin ochii de bufniță
prin buretele care absoarbe nimicul
prin pâlnia care primește și varsă
prin strecurătoarea care alege drojdia
prin ciurul care împrăștie semnele
eu trebuie să aduc pace din frământare
eu trebuie să mă ocup de lucruri impure – căci nu-i este dat femeii să strălucească
precum bărbatul proaspăt născut din puterea gândului în clocot
zămislire
scriere
naștere
pierdere
aflare
lepădare
ștergere
împărțire
slujire
înțepenire
însângerare
închiderea cărnii
îndoirea grâului
arcuire
împotrivire
sfiiciunea din cuvinte
sfârșitul care dezleagă tot ce era înainte de tot ce va fi șters, pentru că neașteptarea
este însăși supunerea față de tiranul implicit, cel care pe toți îi strânge în aceeași
frică îi macină prin explozii politice când transformă omenirea în scuipat de
diavol
și mai departe trebuie să mă ocup de lucrurile impure
limpezi noroaie
poesie feriprivă
febră gotică
uscarea grâului în scorburi
somn
visarea legată
visarea dezlegată

visarea din împăcare
visul cu mâinile legate
și visând
să-l văd acolo
pe el
cel alungat
curat luminat
așteptându-mă în exilul dinăuntru
înarmat cu explozibil și întrebări
purtând pe umeri o patrie bastardă
care nu-și dorește embrionii nici istoria
omul astrogramă
daimon din intracelestul virtual
când vine pelerinul din Aqualung
se înclină adânc și zice
eu sunt copilul grenadă făcut din cel care este pentru că este
eu am ajuns aici
am ales între două temnițe
realul sau imaginarul au devenit imagirealul
nimic nu e mai condiționat astăzi decât libertatea imagireală când conștiința și eul
din alien nu ne alienează ci ne anulează
eu am ajuns aici
locul meu natural e aici
mintea mea naturală e aici
moartea mea naturală e aici
măturând podelele exilului cu fruntea mea

(fragment din Pelerinul din Aqualung, Ed. Integral si Editura Vinea, Bucureşti, 2009)