Luceferi,stele ,oameni,
Suflete-s pe cer,
Privesc in jos mirandu-se,
Ei nu mai sper.
Au fost si ei aici odata,
Acum insa nu-si mai doresc,
Cu a lor viata se mandresc
Caci ce e viata e pamant?!
Si aceste pete care plang,
Ce suntem noi:doar muritori,
Suntem parfumul unei flori,
Doar cand murim ajungem sus,
'N inaltul cerului ascuns,
De sus le vedem suferinta,
Vedem cum isi pierd,vand, credinta.
In ei ne vedem tot pe noi,
Dac'am da timpul inapoi,
In acei oameni fara caracter
Fara credinta si fara mister,
Si intr-un crez al lor,asa mizer...
Si in minciuna
Nicicand impreuna.
Noi dac'am sti c'ajungem sus,
Am privi poate un apus,
C'asa ne stinge-vom si noi,
Cum zi de zi si soarele pleaca 'napoi,
Dar noi viata n-o pretuim,
Noi nu-ntelegem ca murim,
Noi ne mintim,dar nu traim,
Noi traim cand ajungem sus,
Atunci cand suntem noi 'n-apus.
Publicat de: Luminita Amarie la data de: 17-02-2010, 4:19 am
Cuvinte cheie:
cand va fi prea tarziu | vom apune....
Dupa apus.... - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
