Ploaia vorbea în șoaptă cu pământul , cu florile din grădină , cu sufletul meu , poate și cu al tău. Ființa mea , viața și gândurile mele toate îți aparțin .Trăiesc intens în interiorul meu , ” templul sufletului meu” este invadat de frământări care mă epuizează , dar mă alimentează și cu vise plăcute inimii mele .Nu m-am eliberat de romantism nici la această vârstă , de aceea visez .Visez să fim alături ca o singură ființă , ca o singură inimă , ca o singură floare , chiar dacă asta nu este posibil pentru totdeauna . Dar ?! ... există acest cuvânt ” dar” care mă descurajează uneori , care nu lasă fericirea noastră să trimfe .

Tweet

Publicat de: Grosu Elena la data de: 18-03-2009, 3:35 pm
Cuvinte cheie: suflet , dualitate | incertitudine , viața

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii