Doină de român străveche
Plânsă la izvoare clare,
Pâinea inimii flămânde
Hrăneşte în codrul verde,
Dorul care doare.
Doină plai de mioriţe,
Cu ciobani şi cu băciţe,
Du pe-aripi de vânt şi nor,
Floarea cântului cu dor,
Lacrima românilor.
Doina dorurilor grele
Ţesută în piept cu mărgele,
Îngânată de cuci suri,
Lacrimi şi izvoare,
Cântă dorul românesc,
Şi peste hotare.
Doină sfântă românească,
Căntă în şezători,
Ofurile omeneşti,
În plete cu flori,
Brâie de feciori,
Fluier cu fior.
Doină dulce, mândru grai,
Cântată cu mult alai,
În zile de sărbătoare,
De la mic, până la mare
Cântă-mi şi mie de leac,
Căci de dor eu nu mai scap,
De când şi-a făcut de cap.
03 – 10 – 2004
Publicat de: Mahok Valeria la data de: 05-05-2011, 10:37 pm
Cuvinte cheie:
Traditii
Doină - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
