Doarme patria Rumână

Doarme patria Rumână

Doarme patria Rumână,
Populară democrată dar... păgână,
Sau creştină doar când ...moare,
Socialistă-n număr mare.

Doarme ziua,fură noaptea,
Mitele se strâng de-a gata,
Unii fac palate-n... sălcii,
Alţii trag la greu din drojdii.

Numai fufele în vârf de Omu,
Gustă micii lor ca Ciomu,
Printre lanuri,prin odăjdii,
Curvăsesc din nuri fac şotii.

Se icnesc pe săturate,
Se pornesc la drum gătate,
Se apasă-n desmierdorii,
Struguri seci storc din pudorii.

Peste-ntins de mari,mari glorii,
Chiar miros de nard putorii,
Nu au sens iertări şi-onorii,
Clipe trec se-aştern memorii.

Dorm în şanţuri vodkagii,
Şi se pierd în muc copii,
Toţi au visele amare,
Violentează...drumurile la pahare.

Dorm apoi judecătorii,
Şi juriştii,profesorii,
Aşa zic ei guvernanţii,
Şi deştepţi în ostentaţii.

Toţi se-acuză de-adormire,
Patria e-n pribegire,
Nu mai sunt industrii,arme,
Toţi vor munci de coate-goale.

Doarme câmpul ce-nverzeşte,
Secetă,spini şi pălămizi îi creşte,
Răul în ascuns se-nalţă,
Şi morala-i de paiaţă.

Doarme şi ţăranu-n brazdă,
Cu paharul sub mustaţă,
Că s-a fript în vai şi câmpul,
N-a dat doldora venitul.
.................................

Dar deşteaptă-te române,
Holocaustul îţi vine,
Te cutremură toţi zeii,
Dacă dormi ca toţi mişeii
.
Te trezeşte ca şi dacii,
Nu dormi..că-ţi vin toţi dracii,
Fi treaz ceasuri zi şi noapte,
Ca să faci din vin un lapte.

Dormi doar ca pe sponci amare,
Îţi vreau sudori acum doar rare,
Nu vorbe dar searbăd multe,uşoare,
Dar şi goale,cu venin chiar foarte tare.

Îţi vreau tăria şi curajul,
Nu să pleci-în ruşini obrazu,
Nu să fi lingău în stat,
Şi să nu ştii de-al lui sfat.

Ceartă-ţi inima murdară,
Toţi daimonii,nu fi fiară,
Şi începe a fi român,
Şi începea-ţi fi stăpân.

Fi demn tare în zbiruri
Te-anţepat şi trandafiri
Te poate înţepa şi crinuri.
Şi politici de frunzişuri goale
În frumseaţea ţării în turismuri.

Să urăşti flori,politici goale,
Albă ca zăpada oare?
Haine-n zdrenţe prea murdare,
Ameţite de al nost plâns şi-urdoare.

Convenţii,sindicate-n soare,
Pline sunt de ţepi amare,
Să urăşti chei,urăşte mita,
Şi munceşte curat pita.

Până-n lună,până-n soare,
Fii curat,făţi aripioare,
Şi învaţă a trăi,sânge nobil dumiri,
Pentru steag demn a muri.

Tu eşti bun român doar dacă,
Haru-n inimă se pleacă,
Ce-ai iubit ca rău urăşte,
Ce-ai primit talent îl creşte.

Numai doar aşa eşti om,
Numai doar aşa eşti demn,
Când ispite dulci amare,
Fug de tine din onoare.

Nu-ţi fie inima opincă,
Şi nici luna soarta rea,
Nu-ţi va tălăngăni bocanca,
Nici chiar sorţul babei Vanga.

Nici ocaua mică,
Electronică nu-şi pică,
Inima să te apese,
Când tu uiţi de interese.

Inima română nu e,
Decât dacă vrei doar mică,
Pune zâmbet lângă milă,
Pune-n dar a ta aripă.

Purice de milă prinde,
Şi credinţa nu-l dezminte,
Dar nu fă bine de fală,
Fă bine ca pentru ţară.

Chiar când toate-s doar amare,
Când toţi dorm printre soboare,
Când dorm deputaţii,senatorii,
Sorii,găuri negre,luna stele,constelaţii,
Ba şi norii.

Eu atunci am frică multă,
Că iar peste toţi mişeii,
Îi trezeşte duşmănia,
La atei,irozi întocmai,
Indivizi ca d(D)umnezeii.

Şi va fi o judecată,
Şi vor plânge nu în şoaptă,
Milă nu ni se va face,
Nu ne vom ruga în sace.

Dar vrem binele al ţării,
Vrem chiar ale ei onorii,
Dar dacă are har de chemare,
Şi vrea a întoarce rău în bine,
Fac prinsoare:

Patria veşnic fiva-n cer nou,
Neuita în nimb ecou,în felul ei ca neam erou,
Va fi pururi ceastă mare sărbătoare,
A unirii României demcratică şi Mare.

În ceastă mare sărbătoare,
A unirii între ţărişoare,
A unirii-ntre popoare,
Că a avut multe lacrimi,
Multe,crude,prea amare.

Dacă acuma de poeme,
Grele-n adevăr blesteme,
Li se-ncruntă,nu le place,
Te trezeşti în ei tu Drace?.

Publicat de: Diaconu Liviu la data de: 30-11-2011, 10:57 pm
Cuvinte cheie: debut | patriotism crestin | revigorare morala | miseii | apolitic pentru politici