e noapte si liniste... adanca tacere... in jur... nici o mangaiere. Afara... e liniste, in casa... tot liniste! In sfarsit doar...liniste! Numai infinitul ticait al ceasornicului,masoara cu pasi grei si grabiti apropierea sfarsitului...si totusi e liniste...in sfarsit...liniste. Doar tic-tac-ul ceasornicului rasuna strident in linistea noptii, impunandu-si suprematia si aducandu-mi aminte ca poarta pe aripi trecerea sfasietoare a timpului... Focul mocneste in soba, iar imaginile jucause evadate pe perete imi trezesc sinistre amintiri si... liniste. Ca de obicei sufletul imi este umbrit de acel gigantic copac al tristetii, iar simturile imi sunt otravite de parfumul ucigator al florilor sale si iar...liniste! O liniste ravnita, dar, cu atentia unui vanator...POC!!!...reusesc s-o dobor si incep s-o gatesc: putina imaginatie, putin mai multa tristete, cateva picaturi de speranta,dupa gust, si o las sa fiarba cateva clipe magice pe plita incinsa de nesiguranta a sufletului...e gata! Suflu cu putina frica peste ea si gust cu incredere dar...o intorc pe alta parte si gust din nou si totusi...mai incerc o data si musc cu pofta...degeaba! Ceva din mine o respinge. Sa fie teama, neincrederea sau poate chiar optimismul meu intarziat...increderea intr-un maine tarziu?!...dar liniste...in sfarsit liniste...o liniste sinistra...sfasietoare...

Tweet

Publicat de: manailescu emanuela la data de: 02-02-2011, 12:31 am
Cuvinte cheie: liniste | tristete | neincredere

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii