Eduard Andrei Petcu - 06-01-2009, 8:31 am

Celei care nu poate scrie poezii decat cand e trista,

M-a bucurat ca ti-am gasit cuvintele.
Le-am regasit putin schimbate ca pe niste amintiri vechi.
E o putere foarte atragatoare tristetea dar se hraneste
nu numai cu sentimente respinse ci si cu speranta.
Asemeni ranilor unui luptator ramas singur, care nu vrea
sa renunte in fata sfarsitului inevitabil si se agata
de flacara aproape stinsa a idealurilor.

Sper sa te gaseasca intr-o buna dispozitie,
cuvintele mele, sa le primesti tot asemeni unor
amintiri vechi. Vin sa usureze mai mult decat sa ajute.
Si de le vei gasi altfel, nu te grabi sa le judeci, te rog,
pastreaza-le doar in sertarul cu lucruri pe jumatate intelese.
Le vei avea poate sprijin, te va ajuta poate sa sti,
ca in nesfarsitul tristetii mai ratacesc si alte sperante.

Vin sa sustin cauza poeziei, a poeziei din tine.
Sursa poeziei ca si a tristetii e nesfarsita, admit asta
desi nu am mai putut scrie nimic de valoare de la ultima,
de la cea dintai mare tristete, de la singura mare iubire.
Ma destainui tie pentru increderea ta.
Tanjesti tu oare dupa versuri ?
Vei sti sa asculti intelepciunea care mi-a lipsit ?

Mi-e dor de versurile care s-au nascut prin mine.
Obisnuiam sa vad poezia ca o cale nobila de a exprima
tristetea ascunsa. Ca pe o floare castigata pe un mormant.
Marea iubire nu se va stinge niciodata, dar cand
s-a departat suficient de mult in trecut, astfel incat
nu mai apare aievea decat in vis, mai intai a fost linistea.
Apoi a fost nevoie de muzica pentru a invata iar sa ascult in jur.

Ce este poezia pentru tine ? Vezi, pentru mine e
mai mult decat o cale de a exprima obisnuitul naturii umane.
Poezia e o forma de creatie. Cu atat mai disperata lupta
pentru iubire, stiind ca tradez visul de a crea.
Apoi am dorit iubire pentru a hrani focul creatiei.
Am asteptat de la o alta persoana energia vietii.
Si apoi iata ca am invatat sa ascult din nou.

Lumea din afara nu poate intretine perfectiunea.
Ne ofera doar nenumarate distrageri ale atentiei si
printre ele, ne aducem aminte sa privim in interior.
Din interior vin toate lucrurile frumoase ca o reflexie,
si inaintea tuturor capacitatea de a vedea frumosul in jur.
De fiecare data cand esti trista, sau singura, sau la capatul lumii,
aduti aminte sa uiti de lume si sa te regasesti in interior,


in liniste.
Din liniste va rasari o luna noua catre care sa-ti intinzi ramurile.

Petcu Ruxandra - 01-04-2009, 7:58 pm

andrei....vreau sa vb mai multe....da-mi adresa ta de mail