în palma săracă,
ating universul de file golite,
de miezul de foc,
de iubirea curată,
de gândul ascuns
printre pietre-ascuţite.
mă dărâmă o stâncă.
nisip redevine.
mă loveşte un fulger.
protecţie-n mine
poartă deschide...
val de rubine,
flacără vie,
nimic pe hârtie.
doar în suflet se-ascunde
căldura uimirii.
piatra-mi şopteşte să tac.
reînvie.
toboşarul de gânduri
- mintea. adoarme.
trăirile toate
le-aştern în desagă.
şi caut, şi caut,
câmpul de maci...
flori din soare
săruţi pe-unde calci.
şi pasul devine
foşnet dintâi.
în palmă cu scoica,
râd printre furtuni...
Publicat de: Bejliu Anne Marie la data de: 10-08-2011, 9:50 pm
Cuvinte cheie:
doar cu o scoica | meditatie | Anne Marie Bejliu | poezie