Din rouă frânţi suntem,
precum lacrima ce curge
adesea pe obrazul tău în tăcere,
s-au aşternut norii peste suflet!
Tăcut încerci să-aprinzi candela trecutului
din care a mai ramas doar aşa o urmă
de cărbune aprins, arzi astfel dragostea
neâpărtăşită la timpul ei.
Cu fiorii reci ai tăcerii te-nvălui,
în crudul adevăr stărui acum,
când totul este doar o dâră de fum!
Te-ai prins cu ielele în dans scăpând
din vedere ultimul gând de bun rămas.
Întind mâinile, aş vrea să le prinzi
în mâinile tale, să simţi acum
acea prietenie ce nu cere nimic
şi nimic nu dă în schimb.
Când dragostea nu e,
să fie prietenie!
Având toate acestea,
mai mult de atât ai vrea,
de unde să ceri frate,
când omul nu poate să dea?
Să fie prietenie,
când dragoste nu ai,
să dormi, sărută visul
a ce putea să fie,
dar nu mai este!
Publicat de: Ionela Horge la data de: 18-04-2011, 10:56 am
Cuvinte cheie:
lacrima
Din rouă frânţi - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
