copii născuţi în trupuri moarte,
aşteaptă viul să vină din viitor.
căruţe de păsări trezite,
sunt roţi pe cer, deşteaptă-te !
valea plângerii s-a mutat,
lăsând aici,
o casă prea bătrână de timp.
un fum de vânt bântuie nori de ploaie.
tristeţile toamnei caută intrări,
de suflete fără pustiu.
la un geam chipul meu striveşte noaptea
iar negrul întunericului îmi orbeşte,
aşteptarea.
este frig în căldura pustie a casei
iar tavanul nu mai este decât,
carcasa trupului meu.
aştept răsturnarea vieţii, golind gânduri,
dincolo de miezul trecerii timpului.
pata de pe peretele albului, devine chipul tău,
în întuneric.
am prins un gând care vrea să se sinucidă,
de prea multă aşteptare.
te văd cum cazi în picături încete şi sparte,
de ploaie,
măruntă, care vreau s-o strâng în pumnul meu.
aştept şi vreau să te sărut adunând o picatură,
îngudurat şi mă gândesc că eşti,
doar tu.
trist suspin şi ştiu că nu eşti, decât o infinitate,
de picături ce curg încet de sus,
doar...
printr-o amăgitoare ploaie.
din viitor aştept şi-acum, trist să ştii
din picături ce-n pământ se duc şi mor încet,
să aud, glasul găndului tău!

Viorel Muha

Tweet

Publicat de: Viorel Muha la data de: 18-10-2009, 2:37 am
Cuvinte cheie: iubesc | dragoste | amagire | toamna | viata

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii