Priveam cu mirare chipul Ei incruntat, ochii Ei care devenisera mici, rai si de un albastru ce imi amimtea de prapastiile pe care, de atatea ori, le visasem. Nu o recunosteam… nu puteam realiza cine e de fapt, ce vrea de la mine, de ce ma privea cu atata rautate.
- Proasto! a urlat Ea, deodata, catre mine.
- Eu? Nu sunt proasta. De ce imi vorbesti astfel?
- Esti proasta! Esti proasta fiindca versi lacrimi pentru cine nu merita! Esti proasta pentru ca te lasi influentata de asa- zisi prieteni!
- Te rog… inceteaza…
- Te doare adevarul?
- Nu e adevarat! Chiar am prieteni! Ei chiar tin la mine!
- Normal ca tin la tine! Te adora! Esti preferata lor! Dar stii cand?
Deja intrasem in jocul Ei. Nu mai puteam da inapoi, asa ca a intrebat-o:
- Cand?
- Cand se folosesc de tine! Cand au un umar pe care pot plange sau de la cine imprumuta haine si bani.
- Nu-i adevarat!
- A nu? Da-mi un exemplu concret cand vreun “prieten” a facut ceva deosebit pentru tine.
- Pai…
- A… vezi? Trebuie sa scormonesti bine in memorie ca sa gasesti un astfel de moment.
- Ba nu! Sunt atatea momente frumoase alaturi de ei… Doar ca acum mi-e asa greu sa le rememorez…
Zambetul crunt de pe fata Ei m-a inhibit si mai tare. Nu-mi venea sa cred ca o fiinta atat de malefica putea sa aiba atata putere asupra mea. Desi imi iubeam prietenii si acum rememorez cu placere momentele petrecute alaturi de ei, in acea clipa ochii Ei mici si rai ma hipnotizasera. Uitasem tot… uitasem de tot… Si apoi am intrezarit o luminita la capatul tunelului… Suna a cliseu toata chestia asta, insa trebuia sa o folosesc ca sa intelegeti in ce stare ma aflam:
- Parintii! De parinti nu ai ce sa mai zici! Ei au fost mereu alaturi de mine si chiar si de tine…
- Ei… nah… Tu te auzi? Chiar crezi ce spui? Ai fost o pacoste si pentru ei…
- Ba nu!
- Crede-ma! Cand a aflat mama ta ca e insarcinata cu tine, a fost devastata de veste. Se gandise ca o sa aiba o batranete linistita, o data ce fratii tai se mutasera si cand colo… ai aparut tu… o lighioana mica si neagra… Asta a spus mama ta despre tine cand te-ai nascut… Ti-am zis ca esti proasta! Tu chiar credeai ca ea a fost fericita sa te aiba?
- Taci! Mama ma iubeste! Mama ne iubeste pe amandoua! E si mama ta…
- Ei… nah… de unde si pana unde? Eu m-am dezis de multa vreme de familie si prieteni. M-am nascut singura si o sa mor singura! Nu imi pasa de nimeni asa cum nimanui nu ii pasa de mine…
- Dar eu nu vreau sa fii singura… eu nu vreau sa fii singura… As vrea sa ma mai nasc o data… sa repar greselile pe care le-am facut…
- Ce greseli sa repari? Tot ce ai fost vreodata, esti si vei fi in continuare un accident genetic…
- Taci!
- Un accident genetic… un accident genetic… o fiinta care face umbra pamantului degeaba… un nimic… o ganganie care poate fi strivita de talpa Sortii…
- Taci!
- Un accident genetic!
Si atunci mi-am incordat pumnii ai am lovit-o… Am lovit-o cu cu atata patima si furie, incat doar pumnii mei insangerati ramasesera marturie a existentei Ei.

Publicat de: Rotaru Carmen Ana la data de: 23-04-2009, 11:01 pm
Cuvinte cheie: oglinda | tradare