am învăţat de-un timp mersul pe sârmă
îmbrăţişând nimicul în cădere
scrântind speranţe,răsuncind o mână
am reusit să uit orice durere
am vrut să-i fiu pământului plutire
căci nu puteam să cad sub el vreodată
şi mă-ncerca demult o prăbuşire
de care-acum mă simt descătuşată
când dezechilibrată de-ndoială
simt sufletu-mi alunecând în vrie
mă ancorez de-un vis în ameţeală
înaintând spre ce va fi să fie
nu m-am născut să fiu o acrobată
n-am vrut sa fac un circ din viaţa mea
dar de-am căzut de fiecare dată
m-am ridicat, n-am mers târâş prin ea.
riscând să par o veşnică străină
mi-am îngropat amprentele-n ţărână
umbra acum mi-apare mai senină
de când am învăţat să merg pe sârmă

Tweet

Publicat de: mirela câmpan la data de: 16-11-2011, 9:36 am
Cuvinte cheie: viata

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii