fiinta muritoare ce lupta-n univers
pentru o viata blanda si o simtire noua,
pentru ceva mai bun gasit in mers,
ce-l poti strange cu bratele-amandoua.
te-ai nascut, desigur, sa mergi inainte
si de-ai ajuns pe moarte fiind necunoscut,
e doar din cauza obstacolelor aparente,
cu ajutorul carora tu ai fi crescut.
conditia umana asta ti-a fost aleasa,
sa te zbati in mocirla pamanteasca,
sa-ti arda sufletul pe gheata alunecoasa,
sa nu traiesti intr-o lume imparateasca.
afirmi ca ai o viata si o traiesti cum vrei,
dar tot in jurul tau este un joc riscant
in care castigatorul este aliatul terrei,
iar tu esti zarul manuit de un galant.
dar tu, omul aveai la nastere si drepturi,
aveai speranta de-a iubi si de a fi iubit,
visai o lume cu acorduri, fara dedesubturi
aveai moralul pregatit, dar nu ca sa fie zdrobit.
istovit de lacrimi si de-o durere amara,
incerci gustul sfarsitului cu fond de toamna,
te lasi calcat de altii fara sa te mai doara,
cautand o lume noua ce nu te condamna.
drumu-i lung si greu, dar vine o primavara,
desi gradina cu narcise te-nchide-afara,
alaturi este speranta, o livada dulce-amara,
cu un trup de inger care nu-i din ceara.
pe loc realizezi ca preferi mai mult cenusa,
ca gustul ei inecacios si amarui e siguranta
si ca livada verde ce nu-ti deschide usa
este un fapt-divers sau doar coincidenta.
un vant puternic si aprig te poarta undeva
sa poti iubi un suflet mai mult ca viata ta,
sa ai puterea si credinta de-a lupta pentru ceva
si nu uita, cartile si zarul sunt in mana ta.
Publicat de: Anda Maria Barbu la data de: 01-12-2011, 11:08 pm
Cuvinte cheie:
destin | viata | dezamagire
destin - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
