Călătorim, pășim la infinit pe cărări necunoscute, azi, mâine și poate peste un veac trupul material ne este purtat prin lumea întreagă.
La munte aruncăm un zâmbet, la mare lăsăm un suspin, dar sufletului nu îi rămâne decât amintirea. Suntem călători, călători neobosiți, dar avem inima rece, adormită de secole, ea nu își deschide ochii, ci rămâne neputincioasă în fața măreției.
"Singura călătorie adevărată este aceea pe care omul o face în interiorul lui însuși..." , se descoperă pe sine, se cunoaște și astfel poate afirma cu credință că este purtătorul unei mari comori, poarta cunoașterii. Păstrează în inimă străzi largi, cartiere restrânse, sate și orașe, țări scăldate de mări și oceane adânci și pure, iar zi de zi pleacă de pe peronul amintirilor, un tren nesfârșit al cărui pasager fără bilet ești tu, paznicul neînfricat al trecutului, acest tren oprește în gara amintirilor târzii de câte ori vrem să retrăim pasiunea, tristețea, bucuria sau emoția de demult. Dar în caz contrar trenul amintirilor trece în galop pe lângă un neputincios nevrednic de comoara sa, sufletul.
Ne aflăm așadar la poarta unei răspântii, pe care cale să pornim... doar noi putem alege, vom trăi pentru noi sau pentru viitor... sufletul ne va spune. Eternitatea nu se dobândește, ea rămâne trecătoare pentru cei ce nu pot păstra nici speranța...

Tweet

Publicat de: Morar Andreea la data de: 22-04-2009, 11:33 pm
Cuvinte cheie: amintire | viata | calatorie

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii