Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     DESPRE EURI - back


Da, așa este! Eul care ne ghidează viața în curs este eul vieții anterioare! Dar, ceea ce viețuim noi acum ca eu, în interioritatea noastră, între naștere și moarte, nu este ceea ce va fi, ulterior, eul viitoarei vieți. Este adevărat că noi în viața asta îl construim, dar ceea ce construim nu ajunge încă în conștiența noastră, adică nu este eul a cărui conștiență de sine o avem în timpul vieții. Eul cu care ne plimbăm prin lume, de la trezire la culcare și de la naștere până la moarte, este ceva ce va dispărea imediat după moarte; odată cu desprinderea corpului eteric, deci și a memoriei pe care el o poartă, conștiența de sine a acestui eu nu va mai exista. Spuneam în postarea respectivă că în purgatoriu ea este înlocuită, treptat, de adevărata conștiență de sine a eului pe care l-am construit în viață. Așa cum acum, ceea ce numim noi ca fiind personalitatea nostră, un fel de eu extins, este compus din corpul nostru fizic, cu care practic ne identificăm, corpul eteric și cel astral și legat de ele, forma fizică, sexul, temperamentul, caracterul, totalitatea trăirilor noastre instinctuale care ne vin din cele trei componente corporale, apoi capacitățile date de componentele sufletești, adică mod de a gândi, de a raționa, sentimente, pasiuni, precum și viața noastră volitivă și nu în ultimul rând amintirile noastre care se constituie în sfera cunoașterii sau, dacă vrei, a experienței noastre de viață. Tot așa, eul pe care l-am construit va fi dat, de astă dată, de trăirile noastre emoționale precum și de efectele pe care faptele noastre le-au produs asupra celor din jurul nostru. Și când spun asta, mă refer efectiv la trăirile pe care le-am provocat în cei din jur prin ceea ce am făcut.
Nu este dificil de înțeles și de acceptat ideea că iluzia eului din viață dispare pur și simplu atât timp cât, din cele de mai sus, poți să constați că el este compus din elemente care vor dispărea odată cu cele trei corpuri omenești. În prima fază a morții te desparți de corpul fizic, în a două de cel eteric și în final, în purgatoriu, de cel astral și, odată cu ele și de ceea ce îți parvine din manifestarea lor. Sigur că va rămâne ceva, dar ceea ce va rămâne nu sunt decât niște „esențe spirituale” care nu mai au nicio corespondență pe linie fizică cu ceea ce enumeram mai sus și care, ulterior, la viitoarea încarnare vor da calitățile următoarelor corporalități și câteva calități sufletești. De fapt, ceea ce spuneam, mai sus, că ar fi eul nostru sau personalitatea noastră, este o noțiune mult extinsă asupra ideii de eu, tocmai datorită faptului că noi ne identificăm ca eu, în mod fals, începând cu corporalitatea. În mod fals și nu prea și spun asta pentru că toate elementele în cauză le vom regăsi și în sfera cunoașterii nostre sub formă de reprezentări, sferă care într-adevăr formează baza eului personal, adică personalitatea și în același timp motivul conștienței de sine. Din modul în care jonglez aici cu această noțiune de eu poți realiza dificultatea înțelegerii. Oricât aș vrea s-o limitez îmi dau seama că ceva rămâne pe dinafară și oricât aș vrea s-o extind îmi dau seama că, tehnic spus, poate să contravină cu ce am mai spus prin alte postări. Asta, ca o paranteză.
Noua conștiență de sine, cea a eului vieții care a trecut, nu mai are nimic în comun cu ceea ce acum, în viață, conștientizăm drept conștiență de sine. Cel ce va fi atuncea, îl va privi pe cel ce este acuma ca pe o entitate diferită de el. Descarnarea de care vorbeam este un proces care ține până hăt departe în ascensiunea noastră în lumea spirituală, ea făcându-se treptat până când noua conștiență nu va mai avea nimic în comun cu cel ce a fost în viață. Noi, cei de acuma, cei din viață, vom deveni niște străini pentru noi cei ce vom fi atunci când procesul descarnării va fi împlinit complet. Dar asta, doar la nivel de conștiență, pentru că esențele spirituale, cele moștenite și transformate de noi în ceva superior, se vor transmite mai departe. Nicio încarnare nu pornește de la zero, ci de la nivelul lăsat de încarnarea anterioară. Iar acest nivel este dat de „calitățile” care vor fi înglobate în noua corporalitate, în capacitățile sufletești pe care le va avea nouă ființă și nu în ultimul rând de nivelul conștienței de care ea va beneficia, nivel tradus prin calitatea legăturii cu eul conducător, cel al vieții anterioare, adică și de nivelul de moralitate.
Acest nou eu, care va fi de natură spirituală, va dirija viitorul proces de încarnare, proces care și el pornește cu mult înaintea nașterii fizice. Acest eu nu se încarnează. Din acest motiv afirmam că mai nimerită este expresia „manifestări repetate” decât cea de încarnare, aceste manifestări fiind, de fapt, ale Eului spiritual, cel care strânge în el rodul tuturor încarnărilor. Despre el nu am pomenit nimic, pentru a nu complica înțelegerea.
Cum vei putea, atunci, să spui că tu ești cutare din viața anterioară când tu nu mai ești același nici după moarte!? Dar, totul se va construi, din nou, pe aceeași conștientă. Doar că, ea va fi la începutul viitoarei vieți ca un blanc, în sensul că nu va fi nimic înregistrat în planul ei.
În ce fel ne conduce eul vieții anterioare pe noi, acum? El poate fi numit îngerul nostru păzitor în sensul că este cel care ne ghidează în parcurgerea destinului, cel care ne mână din spate, fără știința noastră, spre îndeplinirea sarcinilor care ne-au fost puse în față... sau în spate, în această încarnare. El ne pune față în față cu evenimentele prin care trebuie să trecem, iar noi, noi ne facem responsabil de felul în care trecem prin ele, de felul în care reacționăm. Iar felul în care reacționăm, produce efecte sufletești (trăiri sufletești) asupra celor din jur, efecte care vor deveni după moarte, în purgatoriu, adevărata noastră sine din această viață, cea care va deveni, la rândul ei, sinele sau eul viitoarei încarnări. Repet, peste toate aceste euri, există adevăratul nostru Eu, beneficiarul de drept al rezultatelor tuturor acestor zbateri pe care le suportă omul în planurile sale existențiale, cel care se manifestă în mod repetat. Doamne, ajută!


Publicat de: octav semarian la data de: 14-05-2017, 3:11 am
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Dragostea fata de patrie trebuie sa decurga din dragostea fata de omenire, ca partea din intreg.
Autor: Vissarion Grigoryevich Belinski - Categorie: Patriotism .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 50 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Camelia Ardelean - 06-05-2017, 11:17 pm

Camelia Ardelean - 06-05-2017, 11:14 pm
Dragi prieteni, de fiecare dată citesc cu mare interes și plăcere comentariile voastre și mă bucur de percepția fiecăruia, chiar dacă uneori, aceasta este diferită! Vă mulțumesc pentru răbdarea de a parcurge textele mele și pentru atenția ce le-o acordați!
Contact Cultural: nu știu la ce apă sălcie faci referire, te rog să fii mai explicit(ă)! J Așa cum bine punctează Nicoles, tristețea face parte din viață, poate mai mult decât bucuria, uneori, de aceea este normal să scriem și despre ea! Viața nu este numai zbor de fluturi și zumzet de albine, din păcate! Nu trebuie să-ți fie frică de tristețe, fiindcă ea ne ajută să apreciem mai mult binele din viața noastră! Mulțumesc mult de popas!
Silvia Bebereche: mulțumesc de cele 2, de fapt 3, catrene foarte reușite! Nu trebuie să-ți ceri scuze pentru intervenție, eu mă bucur de vizită și interes! J
Nicoles: mă bucur mult de rezonanță, mulțumesc! J
Vă îmbrățișez pe toți cu drag!

- 24-04-2017, 8:03 pm
prima intrebare: nimeni! nu e vorba de trup, citeste mai atent, straturile de fard se topesc, acele straturi desi aparent trebuiau sa protejeze, de fapt erau o incatusare, iar sufletul e cel care canta fiindca este eliberat de povara uratului.....
a doua: nu cred ca este
a treia: nu
a patra: ba da, chiar foarte sus
a cincea: este
a sasea: alegem ceea ce avem nevoie pentru a ne mantui
a saptea: poate fi, as inclina sa spun ca da, nu e usor sa mori triumfator
a opta: nu doar pacatul e greu, e mult mai sa te pastrezi curat, insa daca reusesti desigur ca nu poti intelege cealalta cale, eu am zis asa intr-o poezie:
Dar greu e sa zambesti,
Cand inima iti plange,
Sa fii cel care esti,
Cand tot in jur se frange....
a noua: frumosul nu poate fi iubit de cei care nu-l vad, pentru ca nu-l inteleg
a zecea: iubind nu gresim niciodata





Contact Cultural - 24-04-2017, 7:30 pm
…și cine poate topi trupul pentru a descătușa din suflet o melodie necântată?
E trupul o binecuvântare pentru sufletul încă în evoluție?
S-ar pierde sufletul liber în imensitatea eternității?
Nu ar putea încă zbura?
Este moartea triumfală garanția zborului liber și nestingherit, rațional și conștient, cu țel precis prin imensitatea eternității?
Pentru că sufletul trebuie să fie una cu eternitatea, pentru că cine nu e cu Mine, e împotriva Mea!
Să iubești desăvârșitul e simplu; e ușor, da..dar cât e de frumos să iubești frumosul!
De ce trebuie să alegem greul?
E greul condiția unei morți triumfale?
Păcatul e greu; să trăim doar în păcate ca să ne fie greu?!
De ce să suferim iubind frumosul doar pentru că există orbii?
Să-i stârpim.
Dar dacă-i stârpim facem urâtul, păcatul.
Putem iubi frumosul cu urâtul?
Putem greși iubind?
S-ar zice că da, dar aia nu-i iubire.
Cred că cel mult pasiune.
A iubi frumosul desăvârșit înseamnă a face frumos desăvârșit; asta fiind complet, adică tuturor.
De aici greul.

- 24-04-2017, 5:07 pm

Contact Cultural - 24-04-2017, 2:37 pm

- 24-04-2017, 1:59 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Camelia Ardelean
S-a nascut in data de 02-Iunie-1972
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 45 ani
Texte publicate: 6


Fara Poza

Danuzia
S-a nascut in data de 12-Mai-1971
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 46 ani
Texte publicate: 7

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects