întru pomenirea celor ale căror cranii odihnesc
în gropniţa mănăstirii Neamţ






Stau cranii aşezate în ordine-n vitrină
- Ai straniul sentiment că eşti într-un bazar-
Un muc de lumânare, lumină dă puţină
- Aicea viaţa-ţi pare o luptă în zadar.

Stau tigve rânduite în bietul geam de sticlă
- Ce ordine macabră domneşte între ele!
Ce creiere aprinse din ele-au îndreptat
Mânii , iubiri şi patimi şi gânduri către stele.

Din chipurile sfinte şi mândre ce-a rămas?
Un număr oarecare de cranii albe-pal…
Ce ne oferi Tu, Doamne, într-al vieţii trist răgaz?
- Căci un răgaz e viaţa şi-o luptă în zadar.

Răgaz umil pe drumul ce duce-n veşnicie
Spre-o prea banală groapă în care putrezim
Pentru –a îngrăşa pământul ce veşnic o să fie
Şi bun să ne hrănească şi loc de ţintirim.

Deşertăciune-i viaţa şi tragică-amăgire
- Ni-i singura speranţă viaţa de apoi -
Căci un schelet şi-un craniu rămân în nemurire
Iar raiul ca şi iadul - sălăşluiesc în noi.

Tweet

Publicat de: Boris Ioachim la data de: 21-03-2009, 11:34 am
Cuvinte cheie: desertaciune

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii