Urlând, răceli extemporale,
În glezna sufletului rod...
Nu pot să fac nici o mișcare
Ca să clădesc spre tine pod.
Te depărtezi, treptat, de mine
Degeaba brațele-mi întind
Cu disperare căte tine
Doar golul dintre noi cuprind.
Atât de negru-i golul rece
Și atât de greu de definit!
Credeam, naiv, că vom petrece
Iubindu-ne fără sfârșit...
Îți simt răceala din privire
Eu însumi rece sunt și șters...
Și totuși, te iubesc iubire
Și mai visez c-avem de mers
În lumile acelea, care,
Desprinse din povești erau;
De care cu înfrigurare,
Castani în floare ne șopteau.
Poate scârbavnica mândrie
S-a strecurat - zid între noi
Sau poate că n-a fost să fie
Decât himeră între noi.
...Urlând, răceli extemporale,
În glezna sufletului rod;
Ne tot complacem în visare
Înstrăinării născând plod...
Publicat de: Boris Ioachim la data de: 11-06-2015, 12:20 am
Cuvinte cheie:
tristeti