De mă aştepţi pe culoarul dintre lumi,
Când calea îţi este deja visată,
Printre pietrele din râu, ce le mai aduni,
Când fiiţa ta, calea-mi poartă,
Ştiu că iarăşi şoapta ta mă va atinge,
Când noaptea cu visul meu o cununi.
Şi ştiu că râul dorul mi-l va convinge
Ca şi valul ce pe tine în el te-a închis,
Iar pe culoarul ce-i fără nume, se stinge
Primu-ţi sărut, în ultimul meu vis,
Iar speranţa-mi, de a nu te regăsi,
Pământul nu o va mai învinge.
Ca două corabii, pe cerul spumos vom pluti,
Iar râul îl vom lăsa în urmă,
În atâtea poveşti, liberi vom călători,
Fiind în fiecare, a florilor coborâtă umbră.
De mă mai aştepti pe culoarul dintre lumi,
Lumea mea, liniştea îşi va regăsi.
Publicat de: Kolumban Robert la data de: 28-05-2011, 7:23 pm
Cuvinte cheie:
dragoste | dor | visare | poezie