Īmi amintesc sărutul tău dulce de aseară,
Parcă era artă cu miros de primăvară,
Sufletul meu pentru tine are o fereastră,
Ca inimile să se vadă la-ntālnirea noastră,
Şi să fim mereu īmpreună pānă la moarte,
O văd, o simt că este foarte, foarte departe,
Amorul tău e pur ca Raiul care-i foarte mare,
Văd scris īn vechile faimoase calendare.
Mi-e dor de chipul īn raze profund să se vadă,
Ce privirea-ţi e fină şi dalbă ca firul de zăpadă,
Din ocna inimii de amor īmi zăreşte o rană,
Care este veche făcută de fata ce era siciliană,
Simt cum sufletul adānc şi glasul adānc-mi tace,
Ascuns īn codrul de amor din ramuri de mă desface,
Dulce ca teiul mirositor ce-i scufundat īn stele,
Amorul e mare dulce ca floarea inimii mele.
Corpul tău-i ca o zeiţă din timpurile īnvechite,
Mereu tu, frumoaso-mi spui: Te iubesc, iubite !
Simt cum amorul nostru se oglindeşte-n lacuri,
Noi, iubito suntem cu legenda printre veacuri,
Şi cum luna e īn noapte īntre florile albastre,
Ca amorul parfumat cum se spune duios-n astre,
Şi cum noi vom sta mereu sărutāndu-ne pe gură,
De la suflet de amor se iveşte o furtună de căldură.
( 2010, 11 mai )
Publicat de: Răzvan Claudiescu la data de: 12-05-2011, 9:51 am
Cuvinte cheie:
poezie | amor | dragoste | prietenie | literatura