De cu ziua eu am văzut un tei,
Noaptea te văd în ochii mei,
Mă rog la Domnul Dumnezeu,
Să te regăsesc-n sufletul meu.
Vântul îl aud plângând,
Plopii îi aud strigând,
Codru-i ca ceasul,
Timpul trece ca pasul.
Orice ramură de foc,
Păsărelele stau-n loc,
Într-un cuib împărătesc,
Din petale îţi vorbesc.
Iarba-i lungă de cuvânt,
Aliniată pe fir de vânt,
Firul este-un ghicitor,
Pe pământul plin de dor.
Dintr-un plop ca şi-un inel,
Se transformă acuma el,
Într-o femeie cu păr bălai,
Ce veniră acum din Rai.
Într-o rochie luminoasă,
Cu-o putere de rază,
Cu-un chip de fecioară,
Cu-un suflet de comoară.
Are ochii mari şi albaştrii,
Ca nişte luminoşi aştri,
Tenul fin şi atât de pur,
Şi iubirea să i-o fur.
Amândoi să fim ca pasul,
Iubirea să fie ca ceasul,
Noi vreodată să greşim,
Dragostea să ne-o pocăim.
Amândoi să fim un trup,
Două trupuri într-un calup,
Ce-nconjoară cu magie
O sărutare de simfonie.
( 2009, 18 aprilie )
Publicat de: Răzvan Claudiescu la data de: 09-05-2011, 11:16 am
Cuvinte cheie:
poezie | vant | codru | tei | dragoste
De cu ziua eu am văzut un tei - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
