M-a căutat aseară Moş Crăciun, aproape de miezul nopţii. Înspăimântată, am vrut să-i mângâi privirea metalizat de albastră, dar fulgii m-au rugat să nu destram vislul celor mici,din orgoliu.Am chemat copilăria şi ea mi a adus pe fetiţa cârlionţată cu ochii nespuşi de albaştri ce dezmierda iarna dintr-o singură privire. M-a privit cu tristeţe şi am simţit cum lacrima ei, devenise lacrima mea şi a iernii. Se juca cu şuviţa arămie ce tot îi cădea pe frunte...fără să priceapă eu-trecut şi eu-prezent.
Moş Crăciun a înţeles sufletului copilului si i-a dăruit o carte cu foi albe pe scria „INCEPUT” Supărată, am strigat „Sfârşit!”, dar oful meu se propaga din oră in oră ca un cârd de cocori ducând si aducând fulgi de zăpadă aşezaţi in ghirlande la geam Abia atunci am înţeles că totul e doar un inceput: si tristeţea are un inceput al ei, si durerea, si bucuria..., si omul.
Moş Crăciun a intrebat-o pe fetiţă dacă stie vreo poezie sau cântec sau colind. Fetiţa s-a uitat in ochii copilăriei şi a îngânat ca pentru sine: Măş Crcăciun, dă-mi putere/ să-i dau mamei mele/petale din fulgi de zăpadă/ mi-a spus că viaţa nu iartă.
Omul matur, devenit copil, nu înţelegea sensul cuvântelor „inceput” şi „sfârşit”, ştia doar că Moş Crăcin ii va dărui păpuşa văzută în vitrină şi cu care semăna nefiresc de mult.
I-am mulţumit lui Moş Crăciun pentru că a făcut acel copil fericit într-o noapte când Colindul inalţă spre Cel Sfânt rugăciune.
Publicat de: Lucretia Ionescu Buiciuc la data de: 16-12-2010, 11:47 am
Cuvinte cheie:
prietenie
Darul lui Moş Crăciun - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
